Din jurnalul unei dependente

Ma aflu in ziua a 4-a de abstinenta…Aseara am avut prima “tentatie”, cand am iesit in club, alaturi de prieteni fumatori dar si nefumatori. Gandul ca ma voi trezi dimineata foarte mandra de mine si ca voi putea sa ma privesc in oglinda, mi-a dat taria sa resist! Nu resimt consecinte negative,dimpotriva. Am mai multa energie, debordez de optimism si singura pofta pe care o am este cea de viata nicidecum de ceva dulce sau mancare in plusJ)

 

LE DECLAR RAZBOI!!

M-am apucat de fumat in al doilea an de facultate cand am cunoscut un tip care fuma…I-am cerut, la un moment dat, o tigara, am tras un fum, m-am inecat, mi-a venit sa vars si am aruncat tigara. Dupa cateva zile, am mai incercat odata, alaturi de un pahar cu vin, a intrat mai usor.La inceput, nu m-a refuzat din politete, sperand sa nu-mi placa efectul si sa aleg sa NU continui. Cred ca la un moment dat a constientizat ca ma indrept spre dependenta si a refuzat sa –mi mai dea nicotina. Mi-amintesc un episod foarte urat, in care eu l-am acuzat ca e zgarcit iar el, ca sa-mi demonstreze ca motivele refuzului lui aveau legatura cu sentimentele pe care le avea fata de mine , intentiile sale fiind dintre cele mai bune, a luat pachetul de tigari, l-a strans in pumn si l-a aruncat la cos…Era prea tarziu pentru mine, stiam ca o sa ajung acasa si o sa cer colegei de camera care fuma. La facultate, ma alutaram in pauze colegilor de laborator care impartaseau aceeasi slabiciune…pana am ajuns sa-mi cumpar primul pachet… M-am lasat dupa cativa ani, cand tocmai, eram intr-o perioada de debusolare totala, duceam o viata haotica iar tutunul ma ducea direct la urgente, cel putin odata pe saptamana. M-a marcat pe viata un episod petrecut la spitatul Floreasca, la care am ajuns dupa un lesin, cauzat de nemancat si consum de tutun in exces…Un dr m-a intrebat ce droguri am consumat….F***…..ala a fost un moment de umilinta maxima pentru mine…aratam ca un drogat…eram o drogata dar nu de cocaina, heroina sau ce naiba credeau ei, ci de nicotina. Dependenta e la fel de nociva, fie care e vba de alcool, tutun sau droguri….M-am simtit jignita iar daca este vreun cuvant care ma caracterizeaza f bine acela este ORGOLIUL…am citit candva, un articol frumos despre orgoliu, care era descris drept “ un defect plin de calitati”…

Din momentul ala am pus punct…nu mi-au trebuit zile, alte motivatii, cum ar fi sanatatea mea subreda, viitorul meu incert, efectele sale asupra fiecarui organ din corpul meu firav….Desi locuiam cu doua tipe fumatoare, nu mi-a fost greu sa spun STOP. Nici nu m-am ingrasat dupa, nici nu am devenit mai irascibila, nici  nu tremuram...Orgoliul meu era bine hranit si asta-mi era suficientJ)..

 

Au urmat cele 3 sarcini, cand nici nu mi-a mai trecut prin cap sa ma reapuc de fumat…

.Pana anul trecut, cand orgoliul meu a fost alfel lovit iar nevoia de ma autopedepsi a condus la reluarea acestui obicei nociv….In aproximativ o luna am slabit 7 kg, si nici pana la acest moment nu le-am recuperat, mi s-au agravat problemele la ochi…..am glaucom secundar la ochiul drept si cataracta, nu mai zic ca-s operata la ambii ochi de desprindere de retina. Ma trezesc dimineata cu mana dreapta amortita, pielea mi-a imbatranit brusc, mirosul de tutun mi s-a impregnat puternic in piele, mai ales in maini, dimineata ma doare stomacul ingrozitor, am un gust neplacut in gura si parul mi-e mereu imbacsit… Am incercat de cateva ori sa ma las in anul asta dar mereu am recidivat. Nu m-au impresionat nici macar ingrijorarile fiilor mei mai mari care au venit acasa si mi-au povestit cum au invatat la scoala ca tutunul ucide si ca ei nu vor ca eu sa mor…..nici lacrimile din ochii lor, cand imi spuneau toate astea, nici momentul in care copilasii mei de 7 si 6 ani mi-au ascuns tigarile ca sa nu mai fumez sau mi le-au aruncat pe geamul de la masina….Le-am promis de cateva ori ca ma las si mereu i-am dezamagit….”mama, ai promis ca nu mai fumezi..”…Nimic , nimic si iar nimic… La un moment dat, pana si ei au renuntat..preferand sa ma ignore.

Am inceput sa caut motivatii si motivatii….Cum spunea si Mark Twain….” Sa te lasi de fumat e usor, am facut-o pana acum de sute de ori”.. Mi se intampla des sa aud de la prieteni ,explicatii de gen, suma viciilor unui om e aceeasi, , ca poti sa mori stand in pat, dormind sau mergand pe strada……Ei vorbesc de intamplari asupra carora nu au control, eu vorbesc de alegeri pe care le facem noi insine,abuzand de cel mai frumos dar oferit de Dzeu, liberul arbitru…..

Va mai povestesc un episod tulburator din viata mea, cand Sarkis m-a intrebat de ce Dzeu ii face pe unii oameni rai… …..i-am raspuns ca toti oamenii se nasc buni si ca Dzeu ne iubeste pe toti f mult si ca ne-a oferit cel mai de pret cadou:Liberul arbitru, puterea de a alege…explicandu-I ca oamenii rai aleg ei insisi sa fie rai, ca au avut puterea de a alege si au ales gresit….In acel moment, copilul meu m-a intrebat de ce eu am ales sa fiu rea….nu am inteles, in primul moment…. Dar el mi-a explicat ca un om mare…”mami, de ce ai ales sa fii rea cu tine, sa fumezi si sa-ti faci singura rau…ce ai cu tine???”…Nu mi-amintesc alt moment mai traumatizant pt mine, in relatia cu copiii mei….I-am indrugat o explicatie, o scuza ieftina..evident…

De cate ori eram intrebata daca fumez, raspundeam repede ca am fost, ca m-am lasat iar acum fumez  ocazional, doar pentru ca nu-mi mai cumparam tigari si cerseam de la absolut toata lumea din jurul meu…ca si cantitate, tot acolo ajungeam, la un pachet de tigari pe zi dar “ma pacaleam” cu falsa idee ca un fumator isi achizitioneaza direct drogul si ca fumatul unei tigari, 2, 3, atunci cand ma intalnesc cu prietenii, nu inseamna ca as fi dependenta…

            M-am trezit intr-o dimineata si in timp ce-mi spalam dintii ingalbeniti, imi priveam cearcanele negre de sub ochi iar mana dreapta am indepartat-o de nas pt ca nu suportam mirosul….M-am spalat de cateva ori pe maini dar mirosul nu se ducea, m-am dat cu crema si parca mirosul specific de tutun se accentua…

Pe buze aveam un singur cuvant: RAZBOI!!!!!M-am hotarat sa declar razboi tutunului si mi-as dori sa am alaturi de mine cat mai multi prieteni. Nu o sa va evit, asa cum nu o sa evit sa merg in locuri publice, pt ca nu o sa fug de lupta. Dragilor,recunosc ca plec la razboi inarmata cu dragostea egoista pe care mi-o port, corpului meu misto, pielii mele catifelate si dintilor mei proaspat albitiJ)Vreau sa arat la 40 cum nu am aratat la 30 iar la 50 sa-mi spuna esteticianul ca nu am nevoie de un lifting facial ci doar de un tratament cosmetic:D…Ehhh, mai e mult pana acolo, dar important este ca vreau sa ajung si la acel moment, sa ma simt bine in corpul meu, sa aman imbatranirea de care mi-e fffoarte frica, si sa previn bolile care sunt provocate de aceasta otrava, atat cat tine de mine. E adevarat, pot sa fac cancer si fara sa fumez, pot sa mor si fara sa fumez, voi imbatrani si de n-as fi fumat sau chiar daca ma las de fumat. Dar ALEG SA NU FIU O SINUCIGASA,SA FAC ALEGERI SANATOASE, SA FIU UN EXEMPLU BUN PENTRU COPIII MEI,SA MA SIMT BINE IN PIELEA MEA, SA MA DESROBESC DE SUB PUTEREA MORTALA A ACESTEI DEPENDENTE. ALEG INDEPENDENTA SI NU DEPENDENTA.

                        Fiecare din noi raspunde la propriile motivatii iar experienta mea cu tutunul poate sa va impresioneze sau nu….Intr-un astfel de razboi, nu exista varianta unei amanari, fiecare tigara va bifeaza cu x inca o zi din calendarul vietii voastre, va duce mai aproape de inevitabil. Daca experienta mea nu v-a impresionat suficient incat sa spuneti STOP ACUM….nu maine, nu poimaine, nu dupa party-ull de Halloween, nu dupa sarbatorile de iarna, nu dupa sarbatorile de paste, nu dupa concediu, cititi mai jos niste statistici ,informatii pe care le-am luat dupa diverse siteuri de specialitate…..

 

Tutunul scurteaza viata unul barbat cu 13,2 ani iar in cazul femeilor cu 14,5 ani. Fumatorii au cu10 ori au mai multe şanse să se îmbolnăvească de ulcer gastric, de 11 ori au mai multe şanse să sufere de tulburări ale funcţiei sexuale, de 12 ori – de infarct miocardic, de 13 ori - de angină pectorală şi de 30 de ori cancer pulmonar. Nicotina blochează acţiunea vitaminelor C şi E,avand  drept consecinţă slabirea sistemul imunitar ,fiind astfel mult mai predispusi la orice fel de boala si raceala???Tigara are in jur de  400 de componente, multe dintre ele fiind mortale pentru oameni, cum ar fi: gudronul, monoxidul de carbon, amoniacul, dimetilnitrozaminul, formaldehidă, cianura de hidrogen, acroleină etc.

 

Atunci cand inhalati un fum , nicotina este transportata direct in plamanii vostri. Acolo este imediat absorbita de catre sistemul circulator si transportata impreuna cu monoxidul de carbon si alte toxine, in fiecare parte a corpului nostru. De fapt, nicotina inhalata prin tigari, ajunge la creier mai repede decat drogurile injectate intravenous….

NU EXISTA ORGAN DIN CORPUL NOSTRU CARE SA NU FIE AFECTAT. Si daca nu aveti copii dar vreti, ganditi-va ca slab sansele de a avea copii cu 30%, iar daca aveti copii si vreti sa-I vedeti mari , la casele lor, cu familiile lor, daca vreti sa va cunoasca nepotii, ganditi-va ca va scurtati singuri sansele…..Opriti-va pentru ca puteti si sta in puterea voastra de a face aceasta alegere. OPRITI-VA PENTRU CA FACETI PARTE DINTRE CEI CARE POT SI NU DINTRE CEI CARE NU POT.  

 

LANSEZ PUBLIC O PROVOCARE CATRE PRIETENII MEI FUMATORI, Alecksandrina, Dragos, Anca, Carmen, Bianca, Georgiana, Cristina, Oana, Marian, Maria,Andra,Luminita, Ioana…VA PROVOC!!!!!!! CINE ARE CURAJUL DE A RASPUNDE PROVOCARII MELE???LA RANDUL VOSTRU, VA ROG SA TRANSMITETI PROVOCAREA MAI DEPARTE, CUNOSCUTILOR DRAGI CARORA VRETI SA LE FACETI UN BINEJ

VREM SI VOM CASTIGA PENTRU CA PUTEM, NU?????

 

Eu fac bine, voi?

Astazi, in drum spre casa, dupa ce mi-am lasat odorii la scoala, m-a lovit o pofta nebuna sa ajung cat mai repede acasa, sa-mi fac o cafeluta, sa dau drumul la caldura , sa pornesc tv-ul pe un canal cu muzica si sa deschid blogul…..multa vreme nu am suportat sa mai vad nici macar poza de profil de pe blog, daramite sa recitesc ceva din ce am scris. Mi-era un pic” nu stiu cum”…

Nu mi-a placut niciodata toamna...natura desi, obosita fiind, merita un somn adanc, mie mereu mi-a dat impresia de sfarsit. Nu ma omor nici dupa iarna, de s-ar putea sa avem zapada, sa se distreze muschetarii mei si sa putem schia, dar , in acelasi timp, sa fie si cel putin 16-17 grade C, ce bine ar fiJ)...Imi place primavara, m-as muta in tara Ei, cu casa, masa,copii,catelusa, papagali, broastele testoase si una bucata  peste Beta din dotare. Basca, mi-as lua si prietenii mei dragiJ....De obicei , la primele semne clare de toamna, intru intr-o depresie ca aceea pe care o are orice om in prima zi de lucru dupa ce s-a intors din vacantaJ) ..

Curios, toamna asta, depresia intarzie sa apara. Ma uit cu veselie prin geamul ferestrei  la curtea mea minunata.... Ploua mocaneste, pomii din curtea mea desi cu frunza inca verde, par garboviti. Pe ici colo, o Parthenocissus quinquefolia roscovana se incapataneaza sa–mi reaminteasca ca e toamna si nu primavara...Curtea este impodobita de toamna, cu frunze multicolore care-mi imbraca atat de frumos pavelele, tufanelele sunt inflorite si cativa trandafiri mai ambitiosi se incapataneaza sa ramana infloriti.Ce peisaj frumos!!!!!JJJJJ

La mine, anul incepea, de obicei, primavara. Atunci imi propuneam taskuri, mi le organizam, parca mai bine si-mi eficientizam timpul optim. Primavara obisnuiam sa am cel mai bun randament ca manager al propriului meu timp.

Calendaristic, astazi traiesc o zi de toamna dar  energia mea pare „nelimitata”, vointa nu mai este doar o resursa „limitata” , fiecare sarcina pe care mi-o propun mi se rezolva in mod automat , instinctiv. Fiecare moment al zilei mele este o sursa de energie, un strop de optimism si de curaj. E zilnic primavara si nici nu mi-a fost atat de greu...

Anul ce a trecut, desi parea, initial, cel mai greu din viata mea, s-a dovedit a fi cel mai productiv. Mi-a adus niste prieteni noi, grozavi!!!!!!!!!!!!! Mi-a adus un tonus de invidiat.Aproape in fiecare zi, intre 10-12 ma gasiti la sala, dand din maini si din picioare, pe ritmul muzicii, alaturi de alte mamici dementiale. In weekend, am intalnire cu minunata me Elena, o frizianca ambitioasa si temperamentala ca mine, cu care strabat padurile Potigrafului, lasand in urma orice gand cenusiu. Confidenta mea, antrenoarea mea personala, Dna Bici, ma ajuta sa urc orice deal mai anevoios al destinului meu, imi schimba „foitzele” cand dealul e prea „inclinat” si trece cu usurinta de la „pinionul 9” la „pinionul 1” cand simte ca am obositJ. Anul asta am revazut, cu drag, actori dragi, piese de teatru la care tanjeam de mult prea mult timp, am fost la mai multe concerte live decat am fost in ultimii 10 ani, mi-a revenit pofta de citit si urmaresc, din nou, cu placere, filme siropoase. Si acum plang dar ...din alte motive...Ma bucur de linistea caminului meu, ma amuza copios fiecare nazdravanie a spiridusilor mei...Ma bucur de viata mea, de fiecare clipa sfanta pe care mi-o ofera Dzeu, destinul meu este cartea al carei autor sunt eu insami. Echilibrul fiintei mele danseaza experimentat si indraznet pe ritmul muzicii care suna armonios in fundalul scenei piesei mele de teatru, cu mine singurul actor specialist in improvizatie.

Singurele „stimulente” cu care ma tratez, sunt endorfinele pe care mi se serveste gratis pituitara meaJ), un strop de adrenalina, care, in doze moderate, nu strica nimanui si care-mi da curajul sa lupt si sa gust noi provocari. Ca o concluzie, a ajuns sa-mi placa si chimiaJ)..corpului meu, ce-i drept, bine coordonata de la butoane de catre masina pe care incerc s-o tin sanatoasa, Creierul.

Nimic nu e ,totusi, intamplator... important e ca pe fiecare incercare a vietii, am ajuns sa o vad ca pe o experienta, sa ma bucur de fiecare provocare care e dornica sa dea piept cu mine, sa o sorb ca pe un medicament pentru imunitate neplacut la gust.

 

Nu as schimba foarte multe la viata mea de acum, as da pe repede inainte uneori, nerabdatoare fiind sa descopar noi aventuri, sa cunosc oameni noi, frumosi, destepti si curati, de la care sa mai invat cate ceva,cu posibilitatea de a apasa pe butonul pauza, sa-mi trag sufletul si sa ma bucur de momentele in care fimiu cel mare isi plimba degetele micute prin parul meu sau cand bijuteria mea Rubin, ma alinta dragastos, dimineata, strigand din varful scarilor, dupa „catifeaua” lui...asa ma striga el:D..sau cand Ianis al meu, zis Sufletel, mi se asaza-n brate si nu zice nimic.....rar spune cate ceva dar noi nu avem nevoie de cuvinte....

 Am atatea de facut azi, va las in speranta ca aveti mai multa pofta de viata, ca va faceti timp sa aruncati ochii pe fereastra ca sa vedeti Soarele, dincolo de nori, ca gasiti sute de motive pentru care sa zambiti zilnic, sa va bucurati de AZI si sa nu asteptati MAINE sa faceti ce va doriti sa se intample ACUM.

Eu merg sa-mi fac bagajul, astazi zbor spre Satu Mare sa revad prieteni dragi, sa ne bucuram impreuna de un eveniment fericitJ Love You all!!!!!