Ce este ura… “mama
“ care stie tot, Maria Sa, Wikipedia…spune asa: “Ura este un sentiment puternic, nestăpânit, de antipatie
intensă sau de dușmănie față de cineva sau de ceva. Ura poate fi considerată ca
forma extremă a disprețului sau a antipatiei.
Kirchner,
în cartea sa Wörterbuch der
Philosophischen Grundbegriffe (Dicționarul
noțiunilor de bază ale filozofiei),
descrie ura ca fiind ."o antipatie intensă
de a face ceva, ea fiind sentimentul contrar dragostei, în care cel stăpânit de
ură caută să-i facă numai rău celuilalt." Sentimentul de ură poate
fi provocat de invidie, gelozie sau amor propriu rănit.”
Aha…deci asta e…viermele asta
care salasluieste in mine si care se hraneste cu mine si cu tot ce e mai frumos
in mine este…ura….deja, face parte din mine acest balaur. Ma lupt cu el in
fiecare zi si , parca, cu fiecare zi devine mai puternic..are mai multe capete
si gheare lungi pe care si le infige in gatul meu pana la asfixiere…ma privesc
in oglinda si-I vad ochii reci si perfizi.. stiu ca doar eu pot sa-l omor, ca
nu va veni nici un print viteaz, pe cal alb sa ma salveze….isi intareste
puterile cu amintirile negre pe care nu le-am lasat sa se duca si le-am ascuns
doar intr-un colt retras al sufletului meu….din pacate, nu suficient de retras…dar
nu renunt, a castigat doar o batalie, nu si razboiul…..stiu ca trebuie sa ma impac
cu mine insami , sa fac pace cu amintirile mele pestrite, sa accept deciziile
gresite pe care le-am luat si sa incetez
a-mi mai privi umbra….ea e mereu in spatele meu si ma urmareste obsedant cu
fiecare miscare pe care o fac…..am uitat sa mai privesc in sus, cerul miscator
sau in fata mea, lumea colorata, combinatia minunata de culori a vietii, a
lumii frumoase in care traiesc…
