Dor de mine..

Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă fie dor de voi înșivă…

… mi-e dor de mine, în momentul ăsta.

Nu știu daca mi-e dor de mine, cea care eram la 20 ani sau doar de o anumită etapă a vieții mele…

… știu doar ca mi-e dor să stau cu mine, să mă privesc  și să mă ascult…

… să țip, să urlu, să plâng, să râd…

Poate că “mă inspiră” versurile celor de la Coldplay pe care-I ascult în acest moment..when I ruled the world…

… poate că mi-e dor  de momentele în care eram responsabilă doar pentru viața mea, deciziile mele afectau doar viața mea și nu a unor suflete fără păcate, care se uită fix în ochii mei și mă obliga să merg mai departe, să mai fac un pas, care formează un scut în jurul meu și nu mă lasă să mă prăbușesc…

… le vezi tristețea din ochi și, dintr-o dată îți dai seama că e tristețea ta, că lacrimile lor sunt, de fapt, lacrimile tale și că ei… ești tu, de fapt…. nu e nevoie de prea multe cuvinte între mine și ei… comunicăm printr-un canal invizibil, ne hrănim unii cu alții, visurile mele devin visurile lor și în final, la sfârșitul zilei, le privești privirea dulce și inocentă, le asculți răsuflarea regulată și-ți dai seama că e tot ce-ți dorești ca să pui capul pe pernă și să visezi frumos, să știi că ei sunt motivul pentru care trebuie să te trezești dimineața și că tu nu mai ești TU.. ești..EI și ei sunt minunați.. și tu ești minunată și că viața este minunată….

Da, mi-e dor de mine, să pot respira singură, măcar o clipa…

… dar de ce mi-aș dori să fiu singură când îi am pe ei și ei mă iubesc și mi-au dat cel mai frumos sens al vieții, acela de a dori să schimb lumea, mi-au dat puterea să cred că pot să o fac și că împreună suntem cel mai frumos întreg….

Nu trebuie să mă uit la ceas, simt că trebuie să mă îmbrac și să mă duc după ei, mă așteaptă….abia aștept să-mi povestească ce au făcut la școală, la grădi, abia aștept să-mi “ucidă” umbra asta urată cu veselia lor…