Despre divort, curve si viata de dupa....
Divortul este pentru toti cei care-l traiesc un
eveniment foarte dureros, epuizant, stresant....divort nu inseamna doar
despartire. Iti afecteaza si celelalte laturi ale vietii...relatia cu prietenii
este afectata, nu am inteles nicodata de ce, o data cu bunurile materiale, trebuie
sa ne impartim si prietenii...unii iti raman alaturi din fidelitate, ca esti
mai sensibil, ca ai gresit mai putin, ca te cunosc de o viata, ca sunt o fire empatica
sau, pur si simplu, ca -ti sunt prieteni adevarati!!! De asemenea, foarte afectata
este familia in care te-ai nascut... parinti, frati, verisoare, matusi si
unchi....
Nu mai
pomenesc de copii...si pe ei trebuie sa-i imparti, acesta fiind, din punctul
meu de vedere, cel mai dureros lucru...tu iei weekendurile 2 si 4 ale lunii, eu
restul. Tu iei Pastele, eu Craciunul....de zilele lor de nastere trebuie sa ne
toleram reciproc...ce mai conteaza ce-si doresc ei,nu?..
Divortul
presupune mai multe stadii , procese , o calatorie, daca vreti, a sufletului
vostru. El trece, pe rand prin Infern, Purgatoriu si, daca esti norocos,
Paradis....
Infern
inseamna pierderea propriei identitati...asta o spun specialistii, va dau doar
un citat din sute, mii..." In primul rand este resimtita o pierdere esentiala de identitate si de
semnificatie. O parte din identitatea noastra este
construita in relatia de cuplu. Stim cine suntem, ce suntem, cum suntem importanti si
valorosi prin semnificatia pe care o avem in cuplu, prin rolurile sociale
rezultate. Odata cu divortul, acestea se prabusesc."psihoterapeut Mihaela
Oancea.. te prabusesti si ajungi sa te intrebi cine esti, cine naiba e
strainul cu care ai convietuit, ai facut copii frumosi si destepti, cu care
te-ai dus in fata lui Dzeu si care ti-a jurat credinta....
Infern mai inseamna furie, durere profunda, orgoliu ranit, deznadejde,
neputinta, autoflagelare .(fumat, alcool, greva foamei, in cazuri extreme,
droguri, relatii clandestine..), tradare, umilinta, culpabilitate,nesiguranta...pentru
cei care s-au nascut si crescut intr-o familie
unita, este cu atat mai greu....
Depresia vine la
pachet sau este un rezultat al trairilor
enuntate mai sus....oamenii sufera in urma unui divort la fel de mult ca atunci
cand le moare cineva drag....simt nevoia sa planga, sa-si planga de mila, sa-l
invinuiasca pe Dzeu, pe partener, se izoleaza de cunoscuti, de cei dragi, poate
si din dorinta de a nu-i incarca si pe ei cu amalgamul de sentimente negative care-i
axfisiaza. Sau , pica in extrema cealalata, ii expaspereaza pe toti din jurul
lui, ii solicita in convorbiri telefonice interminabile, se angreneaza in
discutii cu femeia de la casierie, cu alti parinti, in sala de asteptare a
scolii, cu antrenorul de fitness, cu necunoscuti si cunoscuti.....pare mult mai
umilitor si injositor dar statisticile spun ca daca iti exteriorizezi
sentimentele, ai capacitatea de a te descarca, ai sanse mult mai mari sa reduci
timpul estimat recuperarii...
Fie ca ai copii sau nu, trebuie sa gasesti in
tine motivatia de a merge mai departe...copiii sunt cea mai buna motivatie dar
si cel mai nefericit caz...ei resimt tot acest cocktail de trairi, la o intensitate
mult mai mare...ei absorb durerea noastra, le invadeaza sufletele si le produce
rani care nu se mai vindeca nicodata.. Potrivit statisticilor, copiii care provin din familii dezbinate
prezinta un risc mult mai mare de a divorta ei insisi, iar riscul este cu atat
mai mare daca persoana cu care se casatoresc provine , de asemenea, dintr-o familie
destramata..acest risc creste cu 189 % ( Journal of Marriage and the Family).
Copiii sau
alta motivatie iti dau puterea de a merge mai departe...atunci cand
constientizezi treaba asta, esti deja in Purgatoriu..perioada in care ne
curatam, cum putem, ranile, ne gandim la niste schimbari care ne-ar putea
ridica moralul...in cazul nostru, al femeilor, e simpla etapa asta...dam o fuga
la salonul de infrumusetare preferat, ne schimbam culoarea la par si unghii, ne
facem si un tratament facial, un masaj de relaxare si parca ne privim altfel in
oglinda...daca dispunem de "material", dam o raita si prin magazine,
ne facem un "upgrade"JJ))JJJde ce nu? Urmeaza si etapa in care trebuie
sa-ti cureti sufletul dar nu o poti face decat privindu-l bine in oglinda,
asumandu-ti partea de vina...nu cred doar in vina unuia dintre parteneri, fie
ca e vorba de adulter, alcoolism, violenta etc...vrei, nu vrei, asisti, fara
detasare, la reluarea filmului casatoriei tale, ocazie cu care mai iei un cocktail
de trairi contradictorii, zambesti si plangi in acelasi timp, te incearca
sentimente de speranta dar si neputinta, revezi prima zi in care v-ati
cunoscut, si acum, retrospectiv privind, iti dai seama ca natura ti-a dat de
inteles ca a fost o zi speciala...in cazul meu, atat eu cat si fostul meu sot am calcat intr-un kktJ)JJJJJJJJ....ziua la care ai visat toata viata, in
care ai imbracat rochia alba de mireasa, nasterea copilului/copiilor tai, ziua
in care ti-a spus prima data ca te iubeste...dar si ziua in care te-a inselat,
a dat prima data in tine, te-a jignit, te-a umilit....incet, incet, realizezi
ca nu-ti era prea bine....ca traiai intr-o relatie toxica, ca finalul era de
asteptat doar ca erai prea ocupata cu crescutul si educarea copiilor, prea
preocupata cu rutina, treburile cotidiene, problemele cauzate de lipsa banilor,
stresul acumulat in urma noptilor nedormite, in care-ti vegheai puiutzii, plus
problemele aduse de celalalt , de la serviciu, acasa......recuperarea este un
proces anevoios, statisticile arata ca acesta poate dura intre 1-3 ani...daca
esti norocos, zic eu....
Ce faci cand
esti femeie, te apropii cu repeziciune de 40 ani, ai copii si esti divortata...
La ce ar trebui sa te astepti? Mai ai dreptul sa speri??...pana sa ajung sa
traiesc acest moment, nu am realizat cata amploare are acest fenomen printre
noi..cate femei singure, abandonate, cu copii erau in jurul meu. Nu am fost niciodata
atenta, nu m-a interesat sa le observ tristetea din privire, lacrimile uscate
pe obraji...observam, probabil, neglijenta cu care se prezentau, parul
nearanjat , manichiura nefacuta.....in schimb, multumesc lui Dzeu, eu am avut
noroc sa fiu reperata de catre ele, mi-au oferit suportul lor neconditionat,
mi-au impartasit experientele lor dureroase, m-au incurajat si mi-au fost stalp...Iti
multumesc, G pentru asta...te ajuta enorm sa simti ca nu esti singura in
"shit-ul"asta, ati fi surprinsi sa aflati cat de asemanatoare sunt
toate divorturile....in 90% din cazuri el este cel care pune punct, declanseaza
avalansa...si, in 99 % gasesc cea mai frivola forma de a evada, de a
fugi...inseland..aruncandu-se in bratele unei CURVE( iertati-ma, nu vreau,
nu-mi doresc sa folosesc alt termen, mi se pare cel mai descriptiv)...care nu
se gandeste o secunda de ce omul ala a lasat acasa o femeie cu copii, care se
crede foarte importanta cand el ajunge sa-i faca confidente si se descarca,
chiar plange, povestind cu dramatism cat de neinteles era el, cat de nefericit,
cat de frustrat, cat de NF( mai citesc si copii)....toti spun ca nu au plecat
de bine, ca toate nevestele sunt cauza, ca nu mai suportau etc...in general, in
jurul varstei de 40 aniJ)JJJJ..ele, cum spuneam, manate de o minte ingusta
dar cu o dexteritate, abilitate extraordinara
de a deschide picioarele, cu un simt olfactiv foarte dezvoltat, asemeni
animalelor de vanatoare, cu care miros slabiciunea barbatilor nostri dupa care-i
invaluie in panza lor , ca niste vaduve negre, ii invartesc de cateva ori ,
injectandu-le otrava....nu au niciodata curiozitatea sa afle adevarul, nu se sensibilizeaza la suferinta copiilor
ramasi acasa, care plang in fiecare noapte dupa tatal lor, nu au principii,
mergand cu usurinta in locuri in care, pana mai ieri, el mergea cu familia lui,
isi lasa cu nesimtire secretiile pe lenjeria nevestei, nu au valori.....ele au
instictul primar de supravieuire foarte dezvoltat, calca totul in picioare,
deviza lor in viata fiind..."cel mai puternic supravietuieste"...nu
va imaginati ca au citit vreodata sau au auzit de Charles Darwin, de a
sa "Originea omului", in care a tratat atat de frumos evolutia umana
si selectia sexualaJ)J)J)....nu.....ele au doar aceste "calitati"
mai dezvoltate decat o femeie decenta si le folosesc ca pe niste unelte in
demersul lor.....stiu, o sa-mi spuneti ca cea mai mare vina o are barbatul , ca
el a plecat si el a ales sa te insele...dar cum ar fi fost daca aceaste
"creaturi primitive" ar fi fost starpite, eutanasiate, nu credeti ca
barbatzeii nostri as reconsidera situatia si poate ar ajunge mai repede la faza
de maturizare, de asumare a propriilor culturi, obtinute in urma rasadurilor pe
care ei insisi le-au plantat??? Dar.....fiind in postul Pastelui, sa nu
dezvoltam prea mult acest subiect, sa lasam in seama Domnului platile restante,
fiecare fiind responsabil de tot "ce a consumat" pe lumea
asta...nimeni nu ramane cu factura neplatita, stati linistite, fetelor.....
Ok....esti
inselata, parasita, ai aproape 40 de ani si copii ( care,multumim lui Dzeu,
sunt minunati)......mai ai dreptul sa speri??? Ma sperie ce aud de la
prietenele mele....una este convinsa ca nu mai avem nici o sansa sa gasim un
barbat care sa ne iubeasca , sa ne ia de neveste si sa ne iubeasca
copiii...tocmai, pentru ca avem copii....ea s-a resemnat, este in faza de vindecare,
convinsa fiind ca sansa ei este un barbat in varsta, pe care sa-l ia la pachet
cu batranetea lui , precoce in viata sa, asumandu-si rolul de infirmiera la un
moment dat...alta, dupa aproape 2 ani, inca mai spera ca netrebnicul care a
inselat-o de "n" ori si care acum se vinde, isi vinde trupul si
sufletul, intr-o relatie cu o sexagenara, se va schimba si se va intoarce acasa...o
alta prietena s-a refugiat in munca, renuntand , pe o perioada nedeterminata,
la ideea de fericire de cuplu..... prietena mea cea mai buna, care a trecut
printr-o durere mult mai crunta decat cea a unui divort,este singura care
priveste cu optimism viitorul, mi-a dat puterea sa ma salvez de ura si mi-a
oferit alta perspectiva asupra lucrurilor....iti multutmesc A, dragostea
mea, esti minunata, oricum te-as intoarce, din orice unghi te-as privi... te-a
incercat Dzeu dar, in final, sunt sigura ca vei iesi castigata din tot ce vei
trai pe lumea asta...
Dragele mele, a venit randul meu sa va spun o
vorba buna....suntem minunate, suntem frumoase, suntem destepte....pe langa
toate aceste calitati, mai avem una foarte rara in ziua de astazi, aceea ca
suntem niste mame extraordinare...copiii nostri sunt dovada cea mai buna ca
suntem pe drumul cel bun, ei sunt oglinda sufletului nostru...si ei sunt
perfecti....faptul ca avem copii nu este un handicap.. doar pentru ca le-am
purtat samanta in noi, am hranit-o si am cules-o si am ingrijit-o, meritam sa
fim respectate de catre ei. Si de nu o vor face, dragele mele, noi ramanem la
fel...cata vreme nu ne vom pierde identitatea, respectul de sine, lucrurile
bune nu vor intarzia sa apara.... ne avem una pe alta si ne avem copiii...si-i
avem pe cei dragi....nu trebuie sa renuntam la iubire, nu trebuie sa facem
eforturi pentru a o gasi....iubirea te invaluie pe neasteptate, in cele mai
neasteptate locuri, in cele mai neasteptate momente.... noi am incetat sa fim
iubite in momentul in care am incetat sa ne iubim..... eu mai cred in iubire si
simt ca am acumulat atata dragoste in mine, care se revarsa frumos spre copiii
mei si care este ca un izvor nesecat de speranta....noi suntem, genetic,
dependenti de iubire...ajunsi la maturitate, ne cautam jumatatea,cu care ne
dorim sa fim compatibili....dar asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ne asemanam....ne
trebuie un om care sa ne completeze, sa aduca in relatie ceea ce ne lipseste
noua..cu care impreuna formam un intreg, ne contopim unul cu altul....tocmai
d-aia ne e atat de greu cand se produce ruptura....e ca si cand cineva ar rupe
pielea de pe tine...cum sa nu fie greu?????? Dar noi, ca mame, avem o putere
incredibila de regenerare si ne datoram, atat noua cat si copiilor nostri, sa
mergem mai departe...cu sau fara ei.....daca noi ne vom regasi pe noi insine si
ne vom privi cu aceiasi ochi cu care ei ne-au privit cand ne-au cunoscut..poate
se vor trezi., privirea li se va limpezi si creierul li se va dezgheta.....daca
nu.....a cui este pierderea? ...
Stiati ca un studiu realizat
de psihologii de la Universitatea din York, SUA, pe un esantion de 30.000
persoane, barbati din 30 de tari, a demonstrat ca in ultimele
decenii s-au schimbat radical preferintele barbatilor, cel putin atunci cand
vine vorba de alegerea unui partener de viata???Curvele nu vor fi luate
niciodata de neveste....
Studiul a aratat ca barbatii secolului XXI sunt atrasi mai mult de inteligenta si aptitudinile femeilor, decat de aspectul lor fizic, ca in trecut.....noi suntem si frumoase si destepteJ)J)J)..si modesteJJJJJJJ):
Studiul a aratat ca barbatii secolului XXI sunt atrasi mai mult de inteligenta si aptitudinile femeilor, decat de aspectul lor fizic, ca in trecut.....noi suntem si frumoase si destepteJ)J)J)..si modesteJJJJJJJ):
Stiati ca statisticile indica o
scadere a numarului femeilor in
urmatorii 50 de ani , rata naturala a nasterilor fiind in medie de 80-82 femele la 100 de masculi????????se vor bate pe
noi, dragelor.....dar destul cu statisticileJ)......
Sa nu incetam noi sa ne iubim si sa fim sanatoase, sa privim viata cu
toate culorile ei si asta-i Paradisul.....el consta in fiecare secunda pe care
o traiesti, alaturi de cei dragi..asa ca ai grija cum o traiesti... to be continued, I promiseJ