Scrisoare catre copiii mei...

Mi-amintesc, copil fiind, ca eram des intrebata ce-mi doresc sa devin, ce meserie sa am , cand ma fac mare......nu pot sa uit fermitatea din glasul meu, siguranta cu care spuneam ca-mi doresc sa ma marit:))....dintotdeauna mi-am dorit familie, copii multi, casa cu gradina....probabil si pentru ca am crescut intr-o familie numeroasa, cu 2 surori si un frate, ca acest cult al familiei mi-a fost cultivat, ca si cultul traditiilor romanesti, in casa noastra Craciunul si Pastele fiind cele mai asteptate evenimente din viata noastra, cand ne asezam toti la masa, mai buni, mai luminosi, mai plini de speranta...am bifat multe in 36 de ani impliniti, inclusiv fiorul dragostei nebune, la prima vedere...l-am vazut, mi-a placut si, cel mai important, imi placea ce vedeam cand ma priveam prin ochii lui....era si varsta, ceasul nostru interior ne suna rasunator, il auzeam pe al lui, de cate ore ma tinea in brate...si el, pe al meu....la un an de relatie am ramas insarcinata cu tine..Sarkis...off...atatea amintiri frumoase ma asalteaza, ca o avalansa...mi-amintesc ca in ziua in care doctorul ne-a confirmat ca sunt insarcinata, eu si tatal tau nu am dormit toata noaptea, plini de emotie, cu o nerabdare care ne durea, tematori...la gandul ca poate nu ne vom descurca cu un ghemotoc care avea sa vina in vietile noastre... zorii zilei ne-au gasit imbratisati, cu gandul la tine si la prenumele pe care ne doream sa ti-l daruim, sa fie special, asa ca tine...Sarkis a fost primul care ne-a venit in minte. A fost ideea tatalui tau, eu am adaugat si Andrei...Sarkis Andrei Kehaiyan...au trecut foarte greu cele 9 luni de sarcina...nu aveam rabdare, imi doream sa devina evidenta burta cat mai repede, imi doream sa urlu pe strada sa afle toata lumea. Zambeam incontinuu, chiar daca, aparent, fara motiv....cu greu, a venit si ziua de 20 noiembrie 2006...pe tine te-am nascut seara, la 19,10, la spitalul Caritas...cezariana, complicatii...dar sunt atat de sterse acele amintiri in care aveam febra mare si doctorii nu stiau ce sa-mi faca, saptamanile de chin in care am umblat prin spitale.....mi-amintesc in schimb, momentele magice cand te vedeam in bratele tatalui tau, care venea seara, obosit, daramat , nerabdator sa te stranga in brate si sa te sarute... se lipea de noi si nu-si dorea sa mai plece....el nu stie, nu i-am spus niciodata cat curaj mi-a insuflat atunci...nu aveam curaj sa te tin in brate dar el...o facea atat de natural, ca un tata experimentat si iubitor...ai fost, dragul meu Sarkis, cea mai frumoasa poveste de dragoste a mea.....te-ai nascut din multa dragoste si pasiune si toate noptile nedormite, noptile in care erai bolnavior si te tineam, pe rand, in brate, neputinciosi...raman tot o amintire frumoasa..eram un intreg frumos!

           Ianis...frumosul meu cu ochii negri...de existenta ta am aflat dupa un eveniment tare fericit ...cununia religioasa...mi-amintesc ca mi-era foarte rau in ziua de 15 septembrie, o zi cu mult soare , cer senin si multa emotie....a doua zi am aflat si motivul...tu erai deja pe drum....cum a aflat de fericitul eveniment, tatal tau mi-a spus ca intotdeaua si-a dorit 2 copii, 2 baieti si ca se bucura enorm ca vor fi apropiati ca varsta....dragul meu sufletel, de bucuria de a te simti crescand in mine nu prea am apucat, fiind foarte ocupati sa alergam dupa fratiorul tau mai mare care ne-a solicitat asa cum un pasionat de muzica isi solicita si utilizeaza la maximum instrumentul preferat....ai venit pe lume intr-o zi frumoasa, de primavara...mi-amintesc ca stateam cu geamul deschis la camera mea din spitalul Cantacuzino, prin care patrundea, o data cu razele soarelui, parfumul proaspat al pomilor infloriti....durerea pe care am simtit-o si care m-a marcat pe viata, a doua zi, cand am fost anuntata ca ai tahipnee respiratorie...nu o pot descrie in cuvinte...sentimentul culpabilitatii era mai puternic decat orice cuvant increzator al neonatologului....dar Dzeu mi-a aratat din nou cat ma iubeste si ca asculta rugaciunile noastre...trebuie doar sa avem incredere si sa nu ne pierdem nicodata speranta...te-ai facut bine si am ajuns acasa....pana in ziua in care ai facut 1 an, te-am inspectat, te-am cercetat, te-am sufocat cu atentia, grija, dragostea mea....pe cat de agitat si tumultos era fratele tau, pe atat de linistit si cuminte erai tu....rad, in acest moment, cand mi-amintesc ca, atunci cand nu ma vedea nimeni, tranteam o usa cu putere, sa-ti testez auzul, iti treceam prin fata ochilor, diverse obiecte, jucarii multicolore, ca sa-ti testez vazul....ma scalambaiam in fata ta, sa ma asigur ca prinzi gluma:))....simteam nevoia sa te protejez mai mult....de mic ai fost mai firav, mai sensibil....daca fratele tau mai mare, isi manifesta orice suparare, preferinta cu usurinta, tu ma priveai, doar, cu ochii tai mari patrunzatori si , parca, imi cereai din priviri sa-ti fiu aproape, sa te inteleg....ca si acum, dragul meu sufletel...tu nu spui nimic, nu spui cat si cand te doare, tu te incarci cu toata durerea si supararile noastre si le tii in tine, in speranta ca vor disparea din viata noastra.....dragostea cu care ma imbratisezi tu in fiecare noapte, cand te lipesti de mine , energia pe care mi-o transmiti, emotia ta, sensibilitatea ta, ma fac sa ma simt atat de neputincioasa.....daca la Sarkis prenumele i-a fost destinat inca din prima zi...cu tine a fost exact opusul...era ziua in care noi trebuia sa plecam acasa iar eu si tatal tau stateam in curtea spitalului si ne priveam intrebatori, unul pe altul....Ianis a fost alegerea tatalui tau, Sebastian, alegerea mea....pana la 6 luni, ai fost Sofia Ioana:))....Doamne, cat de mult am plans cand m-a anuntat doctorul Pop ca esti baiat, totusi.....l-am sunat pe tatal tau care, initial, fusese un pic dezamagit de perspectiva de a avea o fetita, in speranta ca macar lui sa-i fac o bucurie...dar, stupoare, nu prea parea nici el foarte fericit:))...totul pana in ziua in care te-am privit...doamne, cat de frumos erai, de linistit, un inger nepatat, cu gene lungi si par buclat...iti vedeam aura deasupra capului..atunci i-am multumit Domnului ca mi te-a trimis si ca esti baiat...nu am mai avut vreun regret niciodata si gandul ca tu ai fost o fetita mi se pare acum din alt film....pentru altcineva, nu pentru noi, parintii tai....
      Robin...Rubin-ul meu....pentru a te aduce pe tine din lume, am muntat muntii din loc, am dus al 3-lea Razboi Mondial, m-am luptat cu natura, cu demonii....stiu exact momentul in care te-am conceput, am stiut de la inceput ca vei fi cel de-al treilea muschetar al meu....tu ai fost un supravietuitor si toata lupta mea cu tot si toti din jurul meu, te-a intarit si te-a transformat in cel mai puternic si curajos luptator al meu...ma uit la tine cum te joci acum , prin jurul meu, felul cum ma rogi sa-ti fac poza, cum iti imbratisezi, dragastos, fratii care te adora , veselia ta molipsitoare..si stiu ca nu am gresit!! tu ne-ai dat lumea peste cap, dragul meu iar tot ce a venit pe urma, nu a avut legatura cu tine si nu as vrea vreodata sa-ti asumi vreo vina...pt 9 luni de zile, tu ai fost doar al meu, confidentul si sprijinul meu nr 1.....te iubesc, va iubesc si oriunde as fi , as vrea sa stiti ca sunteti motivul existentei mele, cel mai frumos vis indeplinit, motivul pentru care ma trezesc dimineata si cea mai frumoasa speranta!! si de n-as mai fi, as vrea sa stiti ca legatura dintre noi nu va putea fi rupta de un corp fara suflare, de o zi innorata, de un cutremur, de un razboi sau seceta..voi sunteti niste supravietuitori si stiu ca pe voi nimeni si nimic nu o sa va desparta! la randul vostru, va veti lupta cu vitregiile vietii si veti razbate, veti fi invincibili iar dragostea mea fara de sfarsit va va alimenta gandurile bune, actiunile constructive, pasii vietii.....eu nu am alte averi in afara de voi si mi-as dori sa stiti ca nu exista avere mai de pret ca dragostea....VA IUBESC SI DE NU V-AS MAI PUTEA SPUNE ASTA ZILNIC, VOI STITI....si mai stiti ca nu trebuie sa fiu langa voi ca sa ma simtiti.....sunt mandra de voi si stiu ca veti face alegeri bune in viata, ca veti avea drumul presarat cu multe necunoscute pe care voi, cu inteligenta voastra iscusita, le vezi rezolva, ca toate puzzle-urile pe care le-ati descifrat in copilaria voastra....atat timp cat va veti avea unul pe altul, nimic nu va va putea dobori...si nimeni...