Despre divort, curve si viata de dupa....

Despre divort, curve si viata de dupa....

Divortul este pentru toti cei care-l traiesc  un eveniment foarte dureros, epuizant, stresant....divort nu inseamna doar despartire. Iti afecteaza si celelalte laturi ale vietii...relatia cu prietenii este afectata, nu am inteles nicodata de ce, o data cu bunurile materiale, trebuie sa ne impartim si prietenii...unii iti raman alaturi din fidelitate, ca esti mai sensibil, ca ai gresit mai putin, ca te cunosc de o viata, ca sunt o fire empatica sau, pur si simplu, ca -ti sunt prieteni adevarati!!! De asemenea, foarte afectata este familia in care te-ai nascut... parinti, frati, verisoare, matusi si unchi....

Nu mai pomenesc de copii...si pe ei trebuie sa-i imparti, acesta fiind, din punctul meu de vedere, cel mai dureros lucru...tu iei weekendurile 2 si 4 ale lunii, eu restul. Tu iei Pastele, eu Craciunul....de zilele lor de nastere trebuie sa ne toleram reciproc...ce mai conteaza ce-si doresc ei,nu?..

Divortul presupune mai multe stadii , procese , o calatorie, daca vreti, a sufletului vostru. El trece, pe rand prin Infern, Purgatoriu si, daca esti norocos, Paradis....

Infern inseamna pierderea propriei identitati...asta o spun specialistii, va dau doar un citat din sute, mii..." In primul rand este resimtita o pierdere esentiala de identitate si de semnificatie. O parte din identitatea noastra este construita in relatia de cuplu. Stim cine suntem, ce suntem, cum suntem importanti si valorosi prin semnificatia pe care o avem in cuplu, prin rolurile sociale rezultate. Odata cu divortul, acestea se prabusesc."psihoterapeut Mihaela Oancea.. te prabusesti si ajungi sa te intrebi cine esti, cine naiba e strainul cu care ai convietuit, ai facut copii frumosi si destepti, cu care te-ai dus in fata lui Dzeu si care ti-a jurat credinta....

Infern mai inseamna furie, durere profunda, orgoliu ranit, deznadejde, neputinta, autoflagelare .(fumat, alcool, greva foamei, in cazuri extreme, droguri, relatii clandestine..), tradare, umilinta, culpabilitate,nesiguranta...pentru cei care  s-au nascut si crescut intr-o familie unita, este cu atat mai greu....

                Depresia vine la pachet  sau este un rezultat al trairilor enuntate mai sus....oamenii sufera in urma unui divort la fel de mult ca atunci cand le moare cineva drag....simt nevoia sa planga, sa-si planga de mila, sa-l invinuiasca pe Dzeu, pe partener, se izoleaza de cunoscuti, de cei dragi, poate si din dorinta de a nu-i incarca si pe ei cu amalgamul de sentimente negative care-i axfisiaza. Sau , pica in extrema cealalata, ii expaspereaza pe toti din jurul lui, ii solicita in convorbiri telefonice interminabile, se angreneaza in discutii cu femeia de la casierie, cu alti parinti, in sala de asteptare a scolii, cu antrenorul de fitness, cu necunoscuti si cunoscuti.....pare mult mai umilitor si injositor dar statisticile spun ca daca iti exteriorizezi sentimentele, ai capacitatea de a te descarca, ai sanse mult mai mari sa reduci timpul estimat recuperarii...

 Fie ca ai copii sau nu, trebuie sa gasesti in tine motivatia de a merge mai departe...copiii sunt cea mai buna motivatie dar si cel mai nefericit caz...ei resimt tot acest cocktail de trairi, la o intensitate mult mai mare...ei absorb durerea noastra, le invadeaza sufletele si le produce rani care nu se mai vindeca nicodata.. Potrivit statisticilor, copiii care provin din familii dezbinate prezinta un risc mult mai mare de a divorta ei insisi, iar riscul este cu atat mai mare daca persoana cu care se casatoresc provine , de asemenea, dintr-o familie destramata..acest risc creste cu 189 % ( Journal of Marriage and the Family).

Copiii sau alta motivatie iti dau puterea de a merge mai departe...atunci cand constientizezi treaba asta, esti deja in Purgatoriu..perioada in care ne curatam, cum putem, ranile, ne gandim la niste schimbari care ne-ar putea ridica moralul...in cazul nostru, al femeilor, e simpla etapa asta...dam o fuga la salonul de infrumusetare preferat, ne schimbam culoarea la par si unghii, ne facem si un tratament facial, un masaj de relaxare si parca ne privim altfel in oglinda...daca dispunem de "material", dam o raita si prin magazine, ne facem un "upgrade"JJ))JJJde ce nu? Urmeaza si etapa in care trebuie sa-ti cureti sufletul dar nu o poti face decat privindu-l bine in oglinda, asumandu-ti partea de vina...nu cred doar in vina unuia dintre parteneri, fie ca e vorba de adulter, alcoolism, violenta  etc...vrei, nu vrei, asisti, fara detasare, la reluarea filmului casatoriei tale, ocazie cu care mai iei un cocktail de trairi contradictorii, zambesti si plangi in acelasi timp, te incearca sentimente de speranta dar si neputinta, revezi prima zi in care v-ati cunoscut, si acum, retrospectiv privind, iti dai seama ca natura ti-a dat de inteles ca a fost o zi speciala...in cazul meu, atat eu cat si fostul meu  sot am calcat intr-un kktJ)JJJJJJJJ....ziua la care ai visat toata viata, in care ai imbracat rochia alba de mireasa, nasterea copilului/copiilor tai, ziua in care ti-a spus prima data ca te iubeste...dar si ziua in care te-a inselat, a dat prima data in tine, te-a jignit, te-a umilit....incet, incet, realizezi ca nu-ti era prea bine....ca traiai intr-o relatie toxica, ca finalul era de asteptat doar ca erai prea ocupata cu crescutul si educarea copiilor, prea preocupata cu rutina, treburile cotidiene, problemele cauzate de lipsa banilor, stresul acumulat in urma noptilor nedormite, in care-ti vegheai puiutzii, plus problemele aduse de celalalt , de la serviciu, acasa......recuperarea este un proces anevoios, statisticile arata ca acesta poate dura intre 1-3 ani...daca esti norocos, zic eu....

Ce faci cand esti femeie, te apropii cu repeziciune de 40 ani, ai copii si esti divortata... La ce ar trebui sa te astepti? Mai ai dreptul sa speri??...pana sa ajung sa traiesc acest moment, nu am realizat cata amploare are acest fenomen printre noi..cate femei singure, abandonate, cu copii erau in jurul meu. Nu am fost niciodata atenta, nu m-a interesat sa le observ tristetea din privire, lacrimile uscate pe obraji...observam, probabil, neglijenta cu care se prezentau, parul nearanjat , manichiura nefacuta.....in schimb, multumesc lui Dzeu, eu am avut noroc sa fiu reperata de catre ele, mi-au oferit suportul lor neconditionat, mi-au impartasit experientele lor dureroase, m-au incurajat si mi-au fost stalp...Iti multumesc, G pentru asta...te ajuta enorm sa simti ca nu esti singura in "shit-ul"asta, ati fi surprinsi sa aflati cat de asemanatoare sunt toate divorturile....in 90% din cazuri el este cel care pune punct, declanseaza avalansa...si, in 99 % gasesc cea mai frivola forma de a evada, de a fugi...inseland..aruncandu-se in bratele unei CURVE( iertati-ma, nu vreau, nu-mi doresc sa folosesc alt termen, mi se pare cel mai descriptiv)...care nu se gandeste o secunda de ce omul ala a lasat acasa o femeie cu copii, care se crede foarte importanta cand el ajunge sa-i faca confidente si se descarca, chiar plange, povestind cu dramatism cat de neinteles era el, cat de nefericit, cat de frustrat, cat de NF( mai citesc si copii)....toti spun ca nu au plecat de bine, ca  toate nevestele sunt cauza, ca nu mai suportau etc...in general, in jurul varstei de 40 aniJ)JJJJ..ele, cum spuneam, manate de o minte ingusta dar cu  o dexteritate, abilitate extraordinara de a deschide picioarele, cu un simt olfactiv foarte dezvoltat, asemeni animalelor de vanatoare, cu care miros slabiciunea barbatilor nostri dupa care-i invaluie in panza lor , ca niste vaduve negre, ii invartesc de cateva ori , injectandu-le otrava....nu au niciodata curiozitatea sa afle adevarul,  nu se sensibilizeaza la suferinta copiilor ramasi acasa, care plang in fiecare noapte dupa tatal lor, nu au principii, mergand cu usurinta in locuri in care, pana mai ieri, el mergea cu familia lui, isi lasa cu nesimtire secretiile pe lenjeria nevestei, nu au valori.....ele au instictul primar de supravieuire foarte dezvoltat, calca totul in picioare, deviza lor in viata fiind..."cel mai puternic supravietuieste"...nu va imaginati ca au citit vreodata sau au auzit de Charles Darwin, de a sa "Originea omului", in care a tratat atat de frumos evolutia umana si selectia sexualaJ)J)J)....nu.....ele au doar aceste "calitati" mai dezvoltate decat o femeie decenta si le folosesc ca pe niste unelte in demersul lor.....stiu, o sa-mi spuneti ca cea mai mare vina o are barbatul , ca el a plecat si el a ales sa te insele...dar cum ar fi fost daca aceaste "creaturi primitive" ar fi fost starpite, eutanasiate, nu credeti ca barbatzeii nostri as reconsidera situatia si poate ar ajunge mai repede la faza de maturizare, de asumare a propriilor culturi, obtinute in urma rasadurilor pe care ei insisi le-au plantat??? Dar.....fiind in postul Pastelui, sa nu dezvoltam prea mult acest subiect, sa lasam in seama Domnului platile restante, fiecare fiind responsabil de tot "ce a consumat" pe lumea asta...nimeni nu ramane cu factura neplatita, stati linistite, fetelor.....

Ok....esti inselata, parasita, ai aproape 40 de ani si copii ( care,multumim lui Dzeu, sunt minunati)......mai ai dreptul sa speri??? Ma sperie ce aud de la prietenele mele....una este convinsa ca nu mai avem nici o sansa sa gasim un barbat care sa ne iubeasca , sa ne ia de neveste si sa ne iubeasca copiii...tocmai, pentru ca avem copii....ea s-a resemnat, este in faza de vindecare, convinsa fiind ca sansa ei este un barbat in varsta, pe care sa-l ia la pachet cu batranetea lui , precoce in viata sa, asumandu-si rolul de infirmiera la un moment dat...alta, dupa aproape 2 ani, inca mai spera ca netrebnicul care a inselat-o de "n" ori si care acum se vinde, isi vinde trupul si sufletul, intr-o relatie cu o sexagenara, se va schimba si se va intoarce acasa...o alta prietena s-a refugiat in munca, renuntand , pe o perioada nedeterminata, la ideea de fericire de cuplu..... prietena mea cea mai buna, care a trecut printr-o durere mult mai crunta decat cea a unui divort,este singura care priveste cu optimism viitorul, mi-a dat puterea sa ma salvez de ura si mi-a oferit alta perspectiva asupra lucrurilor....iti multutmesc A, dragostea mea, esti minunata, oricum te-as intoarce, din orice unghi te-as privi... te-a incercat Dzeu dar, in final, sunt sigura ca vei iesi castigata din tot ce vei trai pe lumea asta...

 Dragele mele, a venit randul meu sa va spun o vorba buna....suntem minunate, suntem frumoase, suntem destepte....pe langa toate aceste calitati, mai avem una foarte rara in ziua de astazi, aceea ca suntem niste mame extraordinare...copiii nostri sunt dovada cea mai buna ca suntem pe drumul cel bun, ei sunt oglinda sufletului nostru...si ei sunt perfecti....faptul ca avem copii nu este un handicap.. doar pentru ca le-am purtat samanta in noi, am hranit-o si am cules-o si am ingrijit-o, meritam sa fim respectate de catre ei. Si de nu o vor face, dragele mele, noi ramanem la fel...cata vreme nu ne vom pierde identitatea, respectul de sine, lucrurile bune nu vor intarzia sa apara.... ne avem una pe alta si ne avem copiii...si-i avem pe cei dragi....nu trebuie sa renuntam la iubire, nu trebuie sa facem eforturi pentru a o gasi....iubirea te invaluie pe neasteptate, in cele mai neasteptate locuri, in cele mai neasteptate momente.... noi am incetat sa fim iubite in momentul in care am incetat sa ne iubim..... eu mai cred in iubire si simt ca am acumulat atata dragoste in mine, care se revarsa frumos spre copiii mei si care este ca un izvor nesecat de speranta....noi suntem, genetic, dependenti de iubire...ajunsi la maturitate, ne cautam jumatatea,cu care ne dorim sa fim compatibili....dar asta nu inseamna  neaparat ca trebuie sa ne asemanam....ne trebuie un om care sa ne completeze, sa aduca in relatie ceea ce ne lipseste noua..cu care impreuna formam un intreg, ne contopim unul cu altul....tocmai d-aia ne e atat de greu cand se produce ruptura....e ca si cand cineva ar rupe pielea de pe tine...cum sa nu fie greu?????? Dar noi, ca mame, avem o putere incredibila de regenerare si ne datoram, atat noua cat si copiilor nostri, sa mergem mai departe...cu sau fara ei.....daca noi ne vom regasi pe noi insine si ne vom privi cu aceiasi ochi cu care ei ne-au privit cand ne-au cunoscut..poate se vor trezi., privirea li se va limpezi si creierul li se va dezgheta.....daca nu.....a cui este pierderea? ...

Stiati ca un studiu realizat de psihologii de la Universitatea din York, SUA, pe un esantion de 30.000 persoane, barbati  din 30 de tari, a demonstrat ca in ultimele decenii s-au schimbat radical preferintele barbatilor, cel putin atunci cand vine vorba de alegerea unui partener de viata???Curvele nu vor fi luate niciodata de neveste....

Studiul a aratat ca barbatii secolului XXI sunt atrasi mai mult de inteligenta si aptitudinile femeilor, decat de aspectul lor fizic, ca in trecut.....noi suntem si frumoase si destepteJ)J)J)..si modesteJJJJJJJ):

 Stiati ca statisticile indica o scadere a  numarului femeilor in urmatorii 50 de ani , rata naturala a nasterilor fiind in medie de 80-82  femele la 100 de masculi????????se vor bate pe noi, dragelor.....dar destul cu statisticileJ)......

Sa nu incetam noi sa ne iubim si sa fim sanatoase, sa privim viata cu toate culorile ei si asta-i Paradisul.....el consta in fiecare secunda pe care o traiesti, alaturi de cei dragi..asa ca ai grija cum o traiesti...  to be continued, I promiseJ