Astazi m-am trezit cu gandul la regrete.....” Regrets, I've had a few,but then again, too few to mention”….regretele zac undeva ,in negura trairilor noastre si ne macina neincetat
, iesind la iveala sub forma frustrarilor, a grimaselor si a umbrei triste de
pe chipul nostru…ele sunt, uneori, o constientizare a greselilor pe care le-am
facut si ni le asumam sau nu…” daca as fi
facut sau as fi zis altceva….daca faceam alta alegere atunci etc”….atat
timp cat din aceste regrete ….rezulta un de-click al fiintei noastre derutate,
e bine…..in schimb, sa ai regrete ca ai
fost/esti tu insuti, ca nu ai sani mai mari sau ca nu te-ai nascut blonda sau
bruneta , cu 10 cm mai inalt sau ca nu ai ochii albastri, ca ai bunicii…sau, sa
regreti ca ai intalnit un om cu care Dzeu v-a binecuvantat intr-o casnicie din
care au rodit lastari sanatosi.. sa ai regrete ca ai facut, la un moment dat
niste alegeri care acum nu-ti mai sunt pe plac…e ca si cum iti regreti propria
existenta…. ….pana la urma …suntem insumarea alegerilor noastre si fiecare din
ele ne caracterizeaza….important e sa nu ai regrete pentru ceva care nu-ti mai
este de folos, pentru cineva care nu mai doreste sa faca parte din viata ta( pentru alegerile lui), pentru iluzii sau
fantasme ale trecutului… Nu e loc de regrete pe lumea asta care este atat de
frumoasa si bine schitata de forta divina… nu avem timp destul sa ne bucuram de
ce e frumos in viata noastra, de ce am pierde clipe importante cu gandul la
regrete….nu ai timp sa te vezi cu toti prietenii, sa citesti cartile pe care le
ai pe lista, sa vezi piesele de teatru din stagiunea curenta, sa mirosi florile
din gradina ta, sa incerci noi feluri de mancare, sa-ti imbratisezi persoana
iubita si sa-I spui cat o iubesti, sa te bucuri de LUCRURILE SIMPLE…..pana la
urma, este vorba de o impacare cu tine
insuti, e vorba de pacea si echilibrul care sa te aduca la suprafata si sa puna
soarele la locul lui, sa dea drumul aerului care devenise inexistent, dandu-ti
senzatia de sufocare…..haideti sa fim ” poeti care nu se rusineaza de
experientele noastre , ci sa profitam de ele”… sa ne mentinem constiinta curata si limpede..pentru ca,pana la urma, ea
este ”punctul de gravitatie” al fiintei noastre…..de ce sa avem regrete pentru
dreptul divin de a alege….nu e loc de regrete cand te poti bucura in fiecare
secunda de muzica varstei tale, de bataile inimii celor care te
iubesc , de zambetele oamenilor de pe strada, de
cafeaua care te trezeste dimineata sau de padurea
pe care nu o vedeai din cauza unui singur copac putrezit……in loc ” sa te bati cu ireparabilul”…mai bine
bucura-te de prezent, nu da aripi spre viitor regretelor, nu le aduce cu tine
in prezent….Schimba ce simti ca este necesar in alegerile tale si nu incerca
sa-l schimbi pe celalalt..pune suflet in tot ceea ce faci si gandeste limpede si curat si, inevitabil,
binele trebuie sa vina…. NU E LOC DE REGRETE IN LUMEA ASTA….
joi, 26 februarie 2015
vineri, 20 februarie 2015
Sa debitam,zic...
Azi e blanc in capul meu...simt un nod in gat iar ochii sunt
ca doi vulcani care ameninta sa erupa...cuvintele ajung in aer sub forma onomatopeelor
iar mainile se misca independent prin jurul corpului. O agitatie rece imi
cuprinde tot corpul si o febra musculara inexplicabila imi strapunde
muschii...apa nu-mi stapaneste setea si orice mananc nu are gust....fixez cu
orele ecranul laptopului si mintea ma poarta, ca un cal de curse, catre momente
traite... am simptomele unui toxicoman care se opreste brusc ....corpul meu a
intrat in sevraj si nu mai am nici un control asupra lui...am nevoie de o doza
de tine ....viata!
joi, 19 februarie 2015
Azi n-am chef de tine...
”Azi n-am chef de tine...de fata ta galbena, de mutrele tale
schimonosite, de toanele tale, de acreala zambetului tau fals si de mirosul
slabiciunii tale. Nu am chef sa-ti vad ochii rosii, santurile de pe obrajii tai
brazdati de lacrimi, mainile tale tremurand, privirea ta pierduta in trecut si
lanturile grele ancorate sufletului tau. Nu mai vreau sa-ti vad ghearele
infipte in gatul subtire si nici umbra plapanda in lumina ochilor mei. Ia-ti
otrava molipsitoare si ascunde-te in scorbura urat mirositoare unde ti-ai
retras amintirile leproase si plange-ti de mila. Nu mai vreau sa-ti aud
gandurile zgomotoase si amenintoare, pasii apasatori si nesiguri, cancerul din
jurul tau si holera empatiei tale!”
Despre noi...
Imi place aerul proaspat de dimineata de
primavara si mirosul de cafea care ma da jos din pat ca o rutina.Si-mi place
visul meu care ma adoarme cu gandul la tine si asteptarea telefonului tau care
este alarma trezirii mele ...si mesajul tau de pofta buna care-mi aminteste sa
mananc si sarutul tau prin screenurile telefoanelor noastre aburite...si glasul tau ferm
care-mi domoleste tumultul pornirilor mele pesimiste si palmele tale care –mi incalzesc obrazii , inrosindu-i ....si siguranta privirii tale care-mi reda vederea
incetosata ....si certitudinea realitatii noastre pe care mi-o da prezenta ta si
prezentul fara trecut pe care-l simt continuu si viitorul fara noapte pe care
mi-l asterni la picioare si –mi mai place ca mi-ai trezit speranta care dormea
in nesimtire, ca Printesa Adormita, inaltandu-ma deasupra cetii negre si facandu-ma sa
zambesc neintrerupt. Tu esti undeva, la o distanta relativa de mine....si
fiecare secunda de asteptare ma face mai puternica si-mi umple rezervoarele
facandu-mi sangele sa colcaie de viata .Imi place ca-mi dai forta sa ma scufund
in amaraciune fara sa ma inec si sa scot capul la suprafata ca sa inot pana la
tine, de fiecare data altfel, mai usor si mai repede. Nu ma mai sperie
intunericul pentru ca esti lumina mea de veghe si timpul meu se masoara in
momentele nemuritoare pe care mi le dedici si nici tacerea unei zile fara
copiii mei pentru ca aud ecoul vocii tale in fiecare ungher al fiintei mele
....Ai readus oaia ratacita pe drumul ei si i-ai aratat calea, i-ai oferit
oglinda sufletului frumos dar crud precum si umbra sa pierduta.... intre noi
exista doar LUCRURILE SIMPLE....
Despre tine...
Tu ai luat forma sperantei mele si te-ai intrupat in ultima mea
sansa....ai aparut din intamplare si din lucrurile simple....fiinta ta este un
magnet care-mi atrage inima catre tine si-mi cupleaza suflarea la bataile
inimii tale...pana sa te cunosc pe tine, credeam ca stiu ce e iubirea dar tu
mi-ai dat totul peste cap si mi-ai redus experienta la un mare semn de exclamare. Ma inspira
existenta ta care se traduce automat in visele mele..m-ai invatat sa ma accept
si sa ma eliberez, mi-ai descatusat sufletul si ai dat drumul fiintei mele sa
zboare fara teama, oglindindu-si aripile pe retina ta. Fiecare atingere a ta
este viata, imi regenereaza celulele moarte si chimia noastra imi imbata
simturile...intre noi este prezentul si atat.....suntem doua fiinte fara trecut
si fara viitor.... esti clipa care se scurge si se prelinge neincetat din
crestetul fiintei mele pana in varful picioarelor dezmortite,
electrocutandu-ma....mi-ai inchis toate ranile cu saruturile tale si mi-ai scos
la iveala goliciunea sufletului salbaticit...contopirea dintre noi este dincolo
de materie si unicitatea momentelor noastre se suspenda in nemurire....nu-mi
ceri nimic si-ti ofer totul ca o avalansa de trairi, miscari si sunete... ochii tai ma radiografiaza neintrerupt iar
radiatiile tale imi scurtcircuiteaza celulele creierului inundandu-le cu
serotonina...de-as cadea, m-ai prinde de la kilometri distanta si m-ai proteja
in bratele tale calde...mi-ai luat somnul, imbolnavindu-ma de insomnie care, in
loc sa ma stoarca de viata, imi da adrenalina! Alaturi de tine, sfarsitul lumii
este doar un pretext sa te strang cu forta langa fiinta mea osoasa, si sa
spulber orice bariera....dai glas si forma fantasmelor mele si le eliberezi de
inhibitie.. Ma iubesti fara cuvinte si
fara griji sau acte..ma iubesti in toate culorile iar saruturile tale au gust de viata ....mai e putin si trebuie sa pleci
pentru ca timpul nu ne iarta...privesc cu ura zorii zilei care ne invadeaza
camera pe la colturile jaluzelelor.... cu un singur sarut imi stergi dorinta
criminala din priviri si-mi soptesti ciocolata cu menta la urechi si-mi simt
corpul tremurand de dorinta salbatica si intorc clepsidra....pana la urmatorul nostru
prezent, am un alt prezent cu muzica pe 3 tonuri si pete de culori inramate pe
chipul lor inocent...balanta vietii se inclina din nou....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)