Eu fac bine, voi?

Astazi, in drum spre casa, dupa ce mi-am lasat odorii la scoala, m-a lovit o pofta nebuna sa ajung cat mai repede acasa, sa-mi fac o cafeluta, sa dau drumul la caldura , sa pornesc tv-ul pe un canal cu muzica si sa deschid blogul…..multa vreme nu am suportat sa mai vad nici macar poza de profil de pe blog, daramite sa recitesc ceva din ce am scris. Mi-era un pic” nu stiu cum”…

Nu mi-a placut niciodata toamna...natura desi, obosita fiind, merita un somn adanc, mie mereu mi-a dat impresia de sfarsit. Nu ma omor nici dupa iarna, de s-ar putea sa avem zapada, sa se distreze muschetarii mei si sa putem schia, dar , in acelasi timp, sa fie si cel putin 16-17 grade C, ce bine ar fiJ)...Imi place primavara, m-as muta in tara Ei, cu casa, masa,copii,catelusa, papagali, broastele testoase si una bucata  peste Beta din dotare. Basca, mi-as lua si prietenii mei dragiJ....De obicei , la primele semne clare de toamna, intru intr-o depresie ca aceea pe care o are orice om in prima zi de lucru dupa ce s-a intors din vacantaJ) ..

Curios, toamna asta, depresia intarzie sa apara. Ma uit cu veselie prin geamul ferestrei  la curtea mea minunata.... Ploua mocaneste, pomii din curtea mea desi cu frunza inca verde, par garboviti. Pe ici colo, o Parthenocissus quinquefolia roscovana se incapataneaza sa–mi reaminteasca ca e toamna si nu primavara...Curtea este impodobita de toamna, cu frunze multicolore care-mi imbraca atat de frumos pavelele, tufanelele sunt inflorite si cativa trandafiri mai ambitiosi se incapataneaza sa ramana infloriti.Ce peisaj frumos!!!!!JJJJJ

La mine, anul incepea, de obicei, primavara. Atunci imi propuneam taskuri, mi le organizam, parca mai bine si-mi eficientizam timpul optim. Primavara obisnuiam sa am cel mai bun randament ca manager al propriului meu timp.

Calendaristic, astazi traiesc o zi de toamna dar  energia mea pare „nelimitata”, vointa nu mai este doar o resursa „limitata” , fiecare sarcina pe care mi-o propun mi se rezolva in mod automat , instinctiv. Fiecare moment al zilei mele este o sursa de energie, un strop de optimism si de curaj. E zilnic primavara si nici nu mi-a fost atat de greu...

Anul ce a trecut, desi parea, initial, cel mai greu din viata mea, s-a dovedit a fi cel mai productiv. Mi-a adus niste prieteni noi, grozavi!!!!!!!!!!!!! Mi-a adus un tonus de invidiat.Aproape in fiecare zi, intre 10-12 ma gasiti la sala, dand din maini si din picioare, pe ritmul muzicii, alaturi de alte mamici dementiale. In weekend, am intalnire cu minunata me Elena, o frizianca ambitioasa si temperamentala ca mine, cu care strabat padurile Potigrafului, lasand in urma orice gand cenusiu. Confidenta mea, antrenoarea mea personala, Dna Bici, ma ajuta sa urc orice deal mai anevoios al destinului meu, imi schimba „foitzele” cand dealul e prea „inclinat” si trece cu usurinta de la „pinionul 9” la „pinionul 1” cand simte ca am obositJ. Anul asta am revazut, cu drag, actori dragi, piese de teatru la care tanjeam de mult prea mult timp, am fost la mai multe concerte live decat am fost in ultimii 10 ani, mi-a revenit pofta de citit si urmaresc, din nou, cu placere, filme siropoase. Si acum plang dar ...din alte motive...Ma bucur de linistea caminului meu, ma amuza copios fiecare nazdravanie a spiridusilor mei...Ma bucur de viata mea, de fiecare clipa sfanta pe care mi-o ofera Dzeu, destinul meu este cartea al carei autor sunt eu insami. Echilibrul fiintei mele danseaza experimentat si indraznet pe ritmul muzicii care suna armonios in fundalul scenei piesei mele de teatru, cu mine singurul actor specialist in improvizatie.

Singurele „stimulente” cu care ma tratez, sunt endorfinele pe care mi se serveste gratis pituitara meaJ), un strop de adrenalina, care, in doze moderate, nu strica nimanui si care-mi da curajul sa lupt si sa gust noi provocari. Ca o concluzie, a ajuns sa-mi placa si chimiaJ)..corpului meu, ce-i drept, bine coordonata de la butoane de catre masina pe care incerc s-o tin sanatoasa, Creierul.

Nimic nu e ,totusi, intamplator... important e ca pe fiecare incercare a vietii, am ajuns sa o vad ca pe o experienta, sa ma bucur de fiecare provocare care e dornica sa dea piept cu mine, sa o sorb ca pe un medicament pentru imunitate neplacut la gust.

 

Nu as schimba foarte multe la viata mea de acum, as da pe repede inainte uneori, nerabdatoare fiind sa descopar noi aventuri, sa cunosc oameni noi, frumosi, destepti si curati, de la care sa mai invat cate ceva,cu posibilitatea de a apasa pe butonul pauza, sa-mi trag sufletul si sa ma bucur de momentele in care fimiu cel mare isi plimba degetele micute prin parul meu sau cand bijuteria mea Rubin, ma alinta dragastos, dimineata, strigand din varful scarilor, dupa „catifeaua” lui...asa ma striga el:D..sau cand Ianis al meu, zis Sufletel, mi se asaza-n brate si nu zice nimic.....rar spune cate ceva dar noi nu avem nevoie de cuvinte....

 Am atatea de facut azi, va las in speranta ca aveti mai multa pofta de viata, ca va faceti timp sa aruncati ochii pe fereastra ca sa vedeti Soarele, dincolo de nori, ca gasiti sute de motive pentru care sa zambiti zilnic, sa va bucurati de AZI si sa nu asteptati MAINE sa faceti ce va doriti sa se intample ACUM.

Eu merg sa-mi fac bagajul, astazi zbor spre Satu Mare sa revad prieteni dragi, sa ne bucuram impreuna de un eveniment fericitJ Love You all!!!!!