Adio...dar ramai cu bine

ADIO....

Iubirea este, din punctul meu de vedere, ceva inaltator...oamenii nu se schimba dar atunci cand iubesc devin mai buni, mai darnici, mai frumosi....  corpul tau iti transmite semnale, simti o vibratie interioara , il simti pe Dzeu mai aproape, te simti mai curat sufleteste..e ca o impartasanie....Nu-ti propui sa faci numai lucruri bune dar descoperi ca toate-ti ies mult mai bine, chiar si treburile de la locul de munca sunt mai usor de rezolvat, ai mai multa rabdare cu cei din jur, te trezesti ca esti foarte darnic cu cersetorul de la semafor si nu mai simti nevoia sa te targuiesti cu femeia de la piata....nu mai conteaza daca afara ploua sau e vant, daca Rusia porneste al 3-lea Razboi Mondial sau ca gaura din stratul de Ozon de deasupra Polului Sud masoara de doua ori mai mult decat suprafata Europei....ti se pare ca toate au rezolvare si ca sfarsitul lumii e departe...atunci cand iubesti, te daruiesti cu totul..timpul se masoara altfel, in saruturi si imbratisari, in cuvinte dulci si gesturi tandre, in cadouri si surprize frumoase...am citit de curand un articol pe acest subiect iar scriitorul isi exprima ingrijorarea cu privire la faptul ca iubirea a devenit , in zilele noastre, o notiune des utilizata, lipsita de fond, ca iubirea este confundata cu atractia carnala si ca , cuvintele magice "te iubesc" se spun cu prea mare usurinta...nu stiu..mi-e greu sa-mi imaginez ca un om poate sa traiasca fara sa iubeasca, mi se pare imposibil sa poti descrie in cuvinte ce este iubirea, cuvintele nu sunt de ajuns...dar sa vorbesti de niste simptome ale iubirii, asa cum o facea respectivul autor....oare exista cineva pe lumea asta care sa se aseze in fata laptopului si sa dea un search pe google ca sa descopere daca prezinta simptome ale iubirii???come on.....nu trebuie sa-ti spuna nimeni ca iubesti...si, mai presus de sentimentele celuilalt pentru tine, sunt sentimentele tale proprii fata de persoana de langa tine. E foarte important sa fii iubit, la randul tau, de catre persoana pentru care ai fluturi in stomac dar daca se intampla sa nu fie un sentiment reciproc, iubirea insasi care  s-a sadit in tine e un castig pentru tine, si trebuie s-o lasi sa creasca si sa infloreasca.

Am iubit..am iubit profund, cu toata fiinta mea si am stiut din prima clipa ca este acea iubire...in numele iubirii am crezut ca pot schimba un om, ca pot sa-i schimb prioritatile, modul de gandire, perpectiva asupra lucrurillor..nu mi-am propus asta de la inceput...la inceput a existat iubirea, pasiunea, au existat certurile copilaresti urmate de impacari pasionale, juramintele si promisiunile....mda.....promisiunile au mare legatura cu compromisurile...promit sa nu mai tip, promit sa nu mai fiu atat de cicalitoare, promit sa nu mai conduc cu viteza, promit sa nu mai vorbesc la telefon atat de mult cand sunt cu tine, promit sa nu ........oare, atunci cand incepem o relatie, desi constientizam si defectele celuilalt, iubirea ne face sa credem ca putem sa schimbam omul sau ne orbeste ajungand sa ne convinga ca putem sa acceptam defectele celuilalt?

Oare in ce moment al relatiei hotaram pe care dintre cele doua organe care ne controleaza viata le ascultam..inima sau creierul??....oare , atunci cand devenim constienti de neputinta in fata defectelor celuilalt iubirea nu mai exista, de fapt? Sau vorbim doar de o etapa de aprofundare a unei relatii, in care te hotarasti brusc ca trebuie sa faci un pic de curatenie in viata celuilalt, in mintea lui, in prioritatile lui....brusc nu-ti mai place cum se imbraca, cum isi aranjeaza parul, cum mesteca, cum respira....

Iubirea este atunci cand il lasi sa plece...... pentru ca nu mai este fericit,  pentru ca-l vezi chinuit si trist si deprimat... pentru ca se uita in alta directie cand iti vorbeste si pentru ca se minte pe el insusi....deschizi fereastra inimii tale si-i faci loc, il lasi sa zboare....in iubire nu-si au loc orgoliile...nu mai conteaza lacrimile tale, noptile albe, gandul ca e cu altcineva.....important e sa-l vezi pe el fericit....stii ca alegerea-ti apartine si ca trebuie sa te impaci cu ea... stii ca nefericirea lui este si nefericirea ta, ca mai presus de tot, in iubire nu ar trebui sa existe minciuni, tradari, vreo urma de violenta si ca nu e loc de compromisuri...stii ca, cedand, ajungi sa nu te mai iubesti pe tine insuti si te pierzi transormandu-te in cineva sau ceva ce nu-ti place, realizezi ca nu te mai simti bine in pielea ta, ca persoana pe care o privesti in oglinda nu are legatura cu tine....si ajungi sa realizezi ca decizia de a-l lasa sa plece inseamna , de fapt, eliberarea sufletului tau....ideea e sa te regasesti, sa faci pace cu tine, sa accepti partea ta intunecata si sa  nu-ti pierzi speranta...iubirea exista sub alte forme si lumea este atat de frumoasa,trebuie doar sa stii in ce parte sa privesti.....

Copiii cred in basme cu zane pentru ca sufletul lor este un izvor nesecat de sentimente frumoase, imaginatia lor nu are bariere si dragostea lor fata de Lume este in cea mai pura si concentrata forma.... asa ar trebui sa fie si iubirea dintre noi, ca adulti....fara limite impuse , izvor de optimism, de sanatate si fericire... am invatat de la copiii mei sa ma iubesc din nou si sa ma regasesc....

Nu-ti spun adio...ci ramai cu bine, iubire care ai plecat...nu te uita in urma ta, nu vreau sa te intorci....timpul nostru s-a scurs, lasa-mi doar amintirile frumoase si speranta.....un sfarsit inseamna un nou inceput si un nou inceput inseamna speranta....