Despre tine, din nou....dupa un...aceeasi eu

Ma intorc la tine, din nou….De fiecare data, ma primesti in bratele tale calde si sigure, fara sa-mi ceri vreo explicatie, fara sa ma intrebi ceva…..tacerea ta ma iarta si-mi lasa gandurile sa se stearga, iar forma corpului tau lipit de mine, in bezna amintirilor de cosmar, da contur unei lumini calde care se creioneaza in jurul nostru, separandu-ne de restul lumii…..iti plimbi mainile prin parul meu , imi pui muzica mea preferata si-mi intinzi picioarele in prelungirea ta…..iti simt respiratia in ureche si inima mea,in sfarsit,are ritm…. Tacerea ta este cea mai linistitoare muzica iar ochii tai imi sunt izvor de zile senine….de unde ai atata putere sa ma ierti?De unde ai forta sa-mi resuscitezi fiinta?  Te urasc pentru calmul vocii tale, pentru zambetul sincer cu care-mi deschizi usa , pentru glasul calm cu care-mi raspunzi la telefon oricand, oriunde…..imi spui ca sunt drogul tau, ca fiecare are un viciu…..iar eu sunt drogul tau….nu ti-am spus niciodata ca TU…esti medicamentul meu, iubitule….nu ti-am spus niciodata ca TE IUBESC….pentru ca orice cuvant ar pali in fata aurei tale…cand ma iei de mana, chiar si doi pasi…..imi transferi puterea unui paratrasnet si dorinta de a trai imi trezeste la viata fiecare particica din mine….am deschis, candva, capacul ulciorului Pandorei si dupa ce am gustat din amaraciunea alegerilor prost facute, te-am simtit pe tine…pe buzele mele… as vrea sa-ti spun cat de rau imi pare….dar, cuvintele intotdeauna au fost de prisos intre noi…. As vrea sa spun ca te vreau inapoi si de data asta, pentru totdeauna…..dar stiu ca timpul nu a existat intre noi si nici nu va face parte din povestea noastra vreodata…. Tu esti  si vei ramane intodeauna prezentul…..tu esti clipa care ma satura …….noi nu avem viitor, noi nu avem destin…suntem doua materii care iau forma pasarii Phoenix….nu mi-e foame niciodata langa tine , nu mi-e sete sau somn….as putea sta in linistea ta o vesnicie….daca ar exista…un timp ,atat as vrea…..pentru ca stiu ca se dilata oricum si oricat as vrea….  Te iubesc, asa cum stiu si mai pot…. ….Am citit undeva, candva, ca fiecare din noi are o anume parte care este complet independenta de timp si spatiu si ca aceasta parte este capabila sa intre oricand, in alta dimensiune, sa experimenteze altceva….Ei…acea particica din mine fuge mereu catre tine….te gaseste oriunde si oricand…te simte si vibreaza impreuna cu tine…nu stiu cum sa o spun altfel…..si stiu cat de putin conteaza pentru tine cuvintele….ma intorc in tacerea linistii noastre ca sa ma imbat cu fiinta ta…..TE…..SIMT……deci….EXISTI???

This is my life!!

Azi vreau sa celebrez VIATA, viata mea, pe care o ador, fiecare secunda a vietii mele, fiecare om care imi umple viata cu zambete, cuvinte dulci si imbratisari calde, copiii mei care dau cea mai frumoasa culoare vietii mele, care sunt esenta existentei mele, stalpul zilelor mele subrede, motivul pentru care in fiecare zi imi doresc sa fiu mai buna, mai puternica,mai frumoasa….cea mai frumoasa muzica si cel mai frumos vis indeplinit. Ei sunt acel sentiment pe care nu-l pot descrie in cuvinte, iubirea care nu poate fi redata …ei sunt echilibrul Universului meu care se invarte in jurul axei formate de catre ei, ei sunt curajul care ma duce tot mai sus, ei sunt in fiecare clipire a mea, in aerul pe care-l inspir si care-mi tine ceasul vietii in parametri normali, ei sunt perfectiunea si desavarsirea , glasul constiintei mele, gandurile mele asternute pe hartie, ei sunt planurile mele marete, care iau forma prin existenta lor….ei sunt EU…ei ma definesc si viata mea sunt ei si nu as putea gasi un alt motiv mai minunat sa zambesc si un alt sens al istoriei mele pe pamant…..Ei sunt carma nevazuta a alegerilor mele si tot ei sunt cheia filozofiei existentialiste si lentila care-mi ajuta ochii bolnavi sa vad lumea asa cum este, frumoasa si pitoreasca.

                Va multumesc, iubitii mei…..stiu, ca undeva, acolo, sus…cineva ne iubeste si tare mult ma iubeste de a decis sa ma aleaga pe mine mamica voastra…….as vrea sa nu va schimbati niciodata , ci doar sa cultivati calitatile cu care ati fost inzestrati, sa nu uitati sa fiti oameni, sa ma faceti mandra, cand veti deveni barbatii altor femei si nu doar ai mei….sa stiti ce este sensibilitatea si sa nu va fie rusine sa o aratati, sa stiti sa va cereti scuze cand gresiti si sa iubiti….sa va iubiti si sa va protejati, atunci cand eu nu voi mai fi si sa iubiti viata asa cum o iubesc eu acum, datorita voua….voi sunteti “my life…today, tomorrow and all the days after”…….

Adios, arrivederci, Auf wiedersehern, Au revoir, Goodbye,Joi gin, Khuda Hafiz , Nägemizhehesai, Sayonara!

This is my life….

Funny how a lonely day, can make a person say:
What good is my life
Funny how a breaking heart, can make me start to say:
What good is my life
Funny how I often seem, to think I'll never find a dream
In my life
Till I look around and see, this great big world is part of me
And my life
This is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that's the way that I was born to be
This is me
This is me

This is my life
And I don't give a damn for lost emotions
I've such a lot of love I've got to give
Let me live
Let me live

Sometime when I feel afraid, I think of what a mess I've made
Of my life
Crying over my mistakes, forgetting all the breaks I've had
In my life
I was put on earth to be, a part of this great world is me
And my life

Guess I'll just add up the score, and count the things I'm grateful for
In my life
This Is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that's the way that I was born to be
This is me
This is me

This is my life
And I don't give a damn for lost emotions
I've such a lot of love I've got to give
Let me live
Let me live

This is my life
This is my life
This is my life

 Stiu, cu precizie si certitudine cand s-a nascut iubirea mea pentru tine….dar nu stiu exact cand s-a sfarsit…stiu doar ca nu mai e nimic acolo, in inima mea pentru tine…..poate s-a sfarsit atunci cand ai plecat de langa mine plangand, stiind ce  urma sa faci…sau, poate atunci cand ti-am citit mesajele catre ea, in care vorbeai despre mine( si cum vorbeai) sau poate atunci cand ti-ai sacrificat copiii, expunandu-I aceste sarade ieftine sau , poate atunci cand mi-am vazut copiii plangand dupa tatal lor,  de dorul lui, sau poate in una din datile in care ai venit si ai plecat din nou , calcand pe sufletele noastre naïve……sau, poate, atunci cand ai bagat-o in casa noastra, in patul nostru, pe asternutul meu….sau, poate atunci cand mi-ai luat lucruri pe care mi le-ai oferit si I le-ai dat ei,nu stiu  cand…si nici nu mai conteaza acum….poti sa mai vii de o suta de ori si sa pleci de tot atatea ori, nu vei mai declansa nici macar o tresarire a vreunui muschi al fetei mele……poti sa vii sa-mi promiti imposibilul, iubirea la care am visat candva si dupa care am plans ani si ani….poti sa vii sa-mi promiti o eternitate de zile senine, sincere si iubire fara de margini, eu  n-am sa te mai cred si n-am sa te mai vreau vreodata si nu am sa te mai las sa-mi dai lumea peste cap….mi-ai luat tot, cu o cruzime comparabila cu cea a unui criminal in serie, mi-ai luat inima din piept si i-ai dat-o primei parasute care ti-a iesit in cale, sa mi-o calce in picioare….mi-ai luat familia si mi-ai asezat-o in fata plutonului de executie, mi-ai luat copiii si mi i-ai supus la operatii pe cord deschis fara anestezie……nu am sa te mai cred si nu am sa te iert vreodata, in primul rand pentru ca mi-ai furat ceva ce nu mai pot recupera vreodata…abilitatea de a iubi….but, this is my life now….this is me…and I don’t give a damn for lost emotions…..so,let me live…….and who knows…love will come and find me again…but not your love and not in this life……..du-te, acolo unde ai plecat, fara sa-ti pese vreun moment de NOI…..de tot ce am cladit, de tot ce ti-am oferit, de copiii nostri, de suferinta lor, de izvoarele de lacrimi pe care ti le-am pus la picioare……

Eu nu sunt in stare sa te umilesc pe tine, asa cum ai facut-o tu de “n” ori, acum cand te vad fara busola, orbecaind fara sens intr-o camera goala…..Din pacate, cu regret, iti spun ca ma incearca doar un sentiment de mila , pentru care ma simt vinovata….nu asta este sentimentul cu care vreau sa raman dupa cea mai frumoasa poveste de dragoste a vietii mele….ma incapatanez sa blochez acolo, undeva, bruma de amintiri comune care , candva ne-au unit…..in fiecare zi fac exercitii de memorie, ma sperie gandul ca, intr-o buna zi sa ma trezesc si sa nu-mi mai amintesc de ce te-am iubit……du-te pe drumul pe care ai ales, constient, sa mergi….amandoi stim ca atunci cand ai decis sa mergi in alta directie, nu va mai exista cale de intoarcere…..mi-as dori sa te trezesti si sa te privesti cateva momente, din interior…sa te vezi asa cum esti acum, omul care ai devenit…..barbatul de care m-am indragostit eu nu l-ar fi placut pe cel care ai devenit ….mi-as dori, mai mult decat orice, sa redevii ce ai fost candva….nu pentru mine sau pentru cineva din jurul tau…ci pentru tine…mi-as dori sa redevii tatal care-ti propusesei sa devii atunci cand am aflat prima data ca vom fi parinti, mi-as dori sa-ti tii copiii departe de latrina in care convietuiesti cu diverse animale subterane…..sa-i iubesti si pretuiesti, sa-i mangai si sa le arati ca-I iubesti, ca-s mai presus de orice, ca-s cele mai importante fapturi din viata ta…si, mai presus de toate, mi-as dori ca ai nostri copii, sa devina ceea ce sunt si pentru mine…sensul vietii tale, sensul vietii noastre……

Nu te pot da afara cu forta si nici nu-ti pot inchide usa in fata dar mi-as dori sa mai gasesti, pe undeva, prin ungherele fiintei tale, o urma de demnitate si sa te duci, de bunavoie….sa dai un alt sens vietii tale , sa nu-ti mai folosesti copiii drept tampon de pus pe rana, sa nu te mai razbuni pe noi pentru deciziile tale nefericite si necastigatoare, sa-ti recastigi stima de sine si sa alegi un drum curat pe care sa urci…..noi suntem alaturi, pe un drum paralel si te sustinem, in acest maraton al incercarilor si alegerilor…..nu e usor sa fii barbat, stiu, eu stiu prea bine pentru ca eu a trebuit sa devin barbat , in momentul in care ai plecat si m-ai lasat cu toate responsabilitatile..intr-un fel, trebuie sa-ti multumesc ca m-ai obligat sa devin femeia puternica care sunt acum, cea care dimineata da la lopata zapada de pe poteca casei, cea care joaca fotbal, ping pong cu copiii ei, cea care merge singura pe partie cu ei, cea careia , din cand in cand, Robin ii spune tata…iti multumesc ca m-ai obligat sa descopar in mine puteri nebanuite care m-au adus aici,unde imi place ca am ajuns, ca am devenit omul care sunt, ca sunt femeia care sunt…iti multumesc ca acum sunt o ALFa…nu cred ca m-am nascut asa dar, multumita tie…..am devenit capul familiei tale, cea pe care ai abandonat-o ....

So… Funny how a lonely day, can make a person say:
What good is my life
Funny how a breaking heart, can make me start to say:
What good is my life
Funny how I often seem, to think I'll never find a dream
In my life
Till I look around and see, this great big world is part of me
And my life
This is my life
Today, tomorrow, love will come and find me
But that's the way that I was born to be
This is me
This is me …and I love the woman I have become and I will never change for someone else…and I will never be ashamed with myself……This is me….

cand nu e negru, e gri....

.....De cate ori ajung la fund si ma las prada, fara putere, deznadejdii, simt o forta supraomeneasca care ma ridica deasupra indoielilor, nelinistii, tumultului meu gri....ma aduce mereu in fata semnelor de semnalizare..."the right way"..."the bad way"...din motive inca nedescoperite de mine, dupa atatia ani "de lucru cu mine", mi-e greu sa controlez raul din jurul meu, mi-e greu sa-l tin departe de mine...si revine la perioade neregulate de timp, dandu-mi busola peste cap, invadandu-mi fiinta toata cu rau.......imi suge energia si ma loveste in moalele capului , mereu mai puternic, mai dureros...mereu ma prinde nepregatita.....mereu m-a speriat gandul mortii, dar in acele momente, imi deschid pieptul larg si o privesc sfidator..nu ma mai sperie nimic si acest cancer care se hraneste cu viata mea , cate putin, cate un strop, de ani de zile...ma infioara mai mult decat moartea...iar cand zic..gata, ia-ma, nenorocito, simt o energie necunoscuta care ma invaluie cu forta si ma aduce in acelasi punct...si ma trezesc , ca intr-un cosmar care se repeta obsesiv ,in mometul alegerii si, fara sa fi gasit pana acum o explicatie, aleg sa o iau pe drumul semnalizat cu " bad way"...poate e ceva masochist in mine, poate chiar suntem condusi de un destin implacabil..poate trebuie sa platim ceva...habar nu am...e crunt cand simti ca nu esti decat o marioneta a unor forte pe care le simti dar nu le vezi, care-ti ranjesc sfidator in ceafa...te simti mic si neputincios.....si,exact in acea fractiune de secunda, cand crezi ca , in sfarsit, se termina naibii acest cosmar, chiar speri, iti doresti cu toata fiinta ca hidoasa doamna cu coasa sa vina sa-ti ia capul, o alta forta vine si te smulge din mainile nenorocitei....te simti la fel de neputincios....doua forte se joaca cu destinul tau, iti controleaza fiecare suflare....vrei, nu vrei....tragi aer puternic in piept, te bucuri de cateva secunde de aparenta liniste cand cele doua puteri par ca dorm...si esti din nou pregatit sau nu, sa asisti neputincios la spectacolul tragic al vietii tale.....oare asta sa fie secretul vietii? asta sa fie cheia catre lumina? ..."imblanzirea" celor doua forte...cate zile oi mai avea ,o sa caut neincetat o modalitate de a le controla....de a mi le supune...sau , nu asta este Solutia unui echilibru? In sufletelul vostru e pace intre cele doua cucoane? cum le creati acest ambient? e bine sa incerci sa ti le supui? sau....sa le lasi sa-si faca mendrele....

Toamna ma imbraca in culorile ei

Manipulare de toamna!

                                                                          de Marius Tuca

Era toamnă!
Pe ici-pe colo!
Era atât de toamnă
de parcă nu mai erau
nici trenuri,
nici câmpii,
nici zboruri
și nici măcar ii.

Era, ce întâmplare,
tocmai toamna aia
care topește totul în jur.
Toamna aia
care îmbracă totul în frumos,
dar, la rândul său,
ia câte ceva din frumusețea
lucrurilor și vremurilor
pe care le rânduiește
și le domină.

Era tocmai toamna aia
apăsătoare până la prăsele,
toamna aia
care ți se înfige
ca un cuțit în spate.
Nu curge sânge,
nu e nevoie
de nici o intervenție
chirurgicală,
nici măcar de o recomandare
și, cu atât mai puțin,
de o rețetă,
dar doare al naibii de frumos,
până la os.

Era, câtă poezie în tot ce face ea,
toamna aceea, în care te doare totul
și nu mai simți nimic.
Te anesteziază ca și când
ți-ar curge direct în vene,
împrăștiindu-se prin tot corpul
ca un gaz.
Era tocmai toamna aia,
care vine când nu vrei tu să vină
și pleacă atunci când vrea ea să plece.
Ca o ispită, dar și ca o izbăvire
în același timp,
în același anotimp,
era toamna aia
care face tot ce vrea cu tine,
fără ca tu să te poți împotrivi
cu ceva, cu cineva.

Te lași posedat de duhul ei,
abandonat și cuminte,
făcându-ți scenarii
despre derivă,
dar și despre zbor.
Ca o pasare care plutește
cu aripile desfăcute,
cu un vârf spre cer
și cu celălalt spre pământ,
ca o pasăre care zboară
între orizonturi, spre nesfârșit.

Da, da
era tocmai toamna aceea,
orice s-ar spune
și oricâte s-ar face
pe seama ei.
Și oricât ar încerca
buletinele de știri
să spună altceva decât era,
și oricât s-ar strădui
manșetele ziarelor
să dovedească
tocmai contrariul,
era tocmai toamna aceea...

 

 

 

 

 

Chimia iubirii

Am vrut sa scriu despre iubire dar am dat peste acest articol si nu am mai avut nimic altceva de adaugat....ce sanatos ar fi daca am sti cand sa ne oprim..cand sa punem punct unei relatii .....sa salvam ce am avut si sa incheiem decent. Dupa punct nu exista continuare.....exista agonie si multa durere....dar, ca sa constientizezi asta trebuie sa fi iubit, mai intai...multi confunda nevoia de afectiune, frica de singuratate cu iubirea. Unii, din lipsa unui capital emotional minim necesar pentru a rezista singuri, se compromit in relatii ale caror etape se repeta ciclic....Punct...si de la capat...dar nu cu tine...



"Cine nu cunoaste simptomele dragostei? Freamatul emotiei, acel sentiment straniu si nebu­nesc ca tot universul se invarte in jurul persoanei iubite, convingerea ferma ca nimeni, niciodata, nu a mai trait pana acum ceva atat de intens. Iubirea e extaz si agonie, libertate si sclavie, e motorul care tine lumea in miscare…
O.K. De-ajuns! Sa terminam odata cu toata aceasta vorbarie legata de iubirea romantica si sa aducem putina acuratete stiintifica in joc. Pe scurt, sa studiem iubirea la microscop.
O vreme, oamenii de stiinta (care pana nu demult au evitat subiectul sau l-au tratat cu prea multa usurinta) au crezut ca radacinile iubirii trebuie cautate in antropologie, evolutie si biologie. „Chiar daca la suprafata pare a fi un comportament haotic si irational, iubirea nu este in fond decat o strategie a naturii, o forta vitala care a ajutat umanitatea sa supravietuiasca, sa se inmulteasca si sa reziste atatea mii de ani. Iubirea nu e altceva decat soapta stramosilor nostri”, spunea Michael Mills, profesor de psihologie la Loyola Marymount University din Los Angeles in 1993, intr-un articol publicat in revista Time.
Frumos spus, dar, din pacate, aceasta teorie unilaterala e mult prea superficiala. Daca singurul motor si sens al iubirii este perpetuarea speciei, cum se explica comportamentul homosexual, complet lipsit de sens evolutionist de vreme ce nu se nasc copii? De ce ne indragostim de o anumita persoana si nu de oricare alta de aceeasi varsta, asemanatoare ei? De ce pierderea persoanei iubite ne provoaca atata suferinta cand lumea e plina de inlocuitori?
„Iubirea este un nume romantic dat unui proces chimic”, Greta Garbo.
Incepand cu anii ‘90, oamenii de stiinta au lansat o noua teorie, conform carei iubirea nu este o emotie primitiva, elementara (precum teama, furia sau bucuria), ci un fenomen universal produs de o combinatie specifica de neurotransmi­tatori (dopamina, neropinefrina si serotonina), care, pur si simplu, ne spala creierul. O simpla atingere, o anumita privire sau o adiere de parfum sunt suficiente pentru a declansa in creier o avalansa de substante care altereaza activitatea cerebrala si, odata ajunse in singe, „imbolnavesc” intregul organism. Simptomele sunt cunoscute: palmele incep sa transpire, obrajii se inrosesc si ard si ti se taie respiratia (Din acest punct de vedere manifestarea fizica a iubirii seamana suspect de mult cu simptomele stresului, pentru ca amprenta neurochi­mica este identica), dar mai presus de toate, te simti cuprins de o stare de euforie nestapanita.
„Iubirea e un drog natural”, observa Anthony Walsh, autorul cartii „The Science of Love: Understanding Love and Its Effects on Mind and Body“. „Majoritatea neurotransmitatorilor prezenti in creierul unui om indragostit, in special feniletilamina (care, in prezenta persoanei iubite, iti atarna pe chip acel zambet timp si permanent) fac parte din familia amfetaminelor“. Din pacate, acest efect uluitor si atat de placut al feniletilaminei nu dureaza o vesnicie (iar dragostea romantica pa­sionala se stinge ca un foc de paie).
Asa cum se intampla in cazul oricarei amfetamine, organismul nostru dezvolta treptat o toleranta crescuta la substanta, ceea ce face ca, in timp, sa fie nevoie de cantitati din ce in ce mai mari pentru a produce fiorul si extazul dragostei. Dupa doi, trei ani, organismul nu mai poate produce doza necesara de drog, iar dragostea pasionala si deliranta se stinge.
Pentru unii oameni acest moment marcheaza sfarsitul relatiei. E o manifestare caracteristica celor „vesnic indra­gostiti”, „dependenti de atractie”, cum ii numeste Dr. Michael Liebowitz de la New York State Psyhiatric Institute. „Aces­te persoane au nevoie de pasiune in asemenea masura incat sunt gata sa treaca la o noua legatura amoroasa de indata ce extazul iubirii incepe sa paleasca.”
Din fericire, insa, exista si povesti de dragoste care rezista acestui moment. Care e secretul longevitatii lor? Cine preia controlul in acest caz? Un alt set de substante, bineinteles. Existenta unui par­tener constant face ca, treptat, in prezenta lui creierul nostru sa produca un alt tip de neurotransmitatori, numiti endorfine. Spre deosebire de delirantele amfetamine, endorfinele sunt substante care induc o stare de fericire calma, de confort, liniste si siguranta.
„Asa se explica durerea imensa si profunda care ne copleseste atunci cand o relatie se destrama sau cand unul din partenerii de cuplu moare”, explica Liebowitz. „Ramanem fara doza noastra zilnica de narcotice”.
Cercetatorii sunt fascinati de acest contrast enigmatic intre exaltarea aprinsa din prima parte a iubirii, cand creierul e guvernat de feniletilamina si alte amfetamine si perioada calma, intima si profunda a iubirii mature, sustinuta de endorfine. „E uluitor cum perceptia unei persoane si sentimentele se schimba pe parcursul unei relatii”, remarca Dr. Mark Goulston, psihiatru la University of California, Los Angeles.
„In prima faza a dragostei iubesti felul in care te simti in preajma persoanei iubite, dar cand dragostea a ajuns la maturitate iubesti persoana de langa tine, asa cum este ea.” Este Bon Jovi versus Beethoven. De curand s-a descoperit ca in chimia iubirii este implicat un al treilea tip de hormon, oxitocina, o substanta care sensibilizeaza terminatiile nervoase si stimuleaza contractiile musculare.
Oxitocina este hormonul care stimuleaza contractiile uterine in timpul nasterii, produ­cerea laptelui matern si, se crede ca prezenta sa determina declansarea instinc­tului matern. In ceea ce priveste iubirea, oamenii de stiinta speculeaza ca oxitocina este cea care incurajeaza contactul fizic intre un barbat si o femeie si are un rol esential in atingerea orgasmului. Studiile recente facute pe barbati au aratat ca nivelul de oxitocina creste de trei-cinci ori fata de normal in timpul orgasmului si se estimeaza ca poate atinge valori si mai mari in cazul femeii.""
http://www.elle.ro/lifestyle/chimia-iubirii-7969/

Nu ma intelegi

Mihai Eminescu Nu mă înţelegi În ochii mei acuma nimic nu are preţ Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi; Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orişice durere îţi face o podoabă, Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atâta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă, Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău, Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!